| = semintele mele | cornel marginean [03.Feb.06 14:03] |
| poezia ta m-a dus in zona dubla, a fiecarui revers ,,semințele mele presărate de mult,, acest vers mi se pare nou de tot in poezie, in general semintele mele sunt eu si nu sunt eu , aceeasi dublare alchimica frumos scris, | |
| = Cornel, multumesc. | Florina Daniela Bordieanu [03.Feb.06 14:25] |
| Cornel, multumesc pentru semn si gandul bun. | |
| = negru roșu alb... | Ela Victoria Luca [03.Feb.06 15:18] |
| și dacă poezia ta se face elixir? și dacă m-ai fi văzut cu ce privire o citeam, aproape respirând-o, ca și cum lirismul tău s-ar fi evaporat și ar fi inundat camera sufletului meu, lăsându-mi o senzație de pur și de înalt. Nu știu de ce, din toate poeziile tale de mine citite, aceasta îmi este cea mai aproape de fire, prin mesaj, prin ideatică, prin atmosferă, prin estetică, prin stare, prin compoziție, formă. Îmi place deosebit de mult. Și tocmai de aceea nu voi da stea galbenă, fiindcă se va spune că e mult prea subiectivă. Primește albastrul meu cobalt, ca o urmă de magnolie, chiar dacă nu intră în tabloul lui Van Gogh. Sunt convinsă că îți place... fiindcă așa ai descris aici cuvinte-magnolii: "se făcea că din petele de sub tălpi de femeie răsăreau urmele prin lume boboci mărunți de cuvinte trosnind verde ici colo într-un vers" Mimosa pudica și oacheșa țigancă, senzualitate și inocență, apoi mistică și religiozitate... În ce lumi dansezi, Danielă-ielă? A culorilor fără formulă, doar vibrație în okeanos. Frumos. Ela | |
| = ela-daniela, m-ai surprins. surprins tare. | Florina Daniela Bordieanu [03.Feb.06 15:23] |
| prea frumos ai grait tu, alta-Daniela, despre textul acesta. si, pentru prima data, m-ai surprins teribil. teribil. nu spun mai mult. dar iti multumesc pentru ca ai vazut. | |
| = și... | Ela Victoria Luca [03.Feb.06 15:23] |
| Recomand poezia, cred că merită a fi citită de o bună parte din colegii site-ului. :) Ela | |
| = "Sus sa avem inimile!" | Gheorghe Aurel Pacurar [03.Feb.06 16:02] |
| "mi-ai demonstrat că piatra nu era decât un bulgăr de pământ elastic și roșu ca o inimă" geniala imagine, expresie, inlantuire de litere, definitie si capatai de sens. Se da ingerul inspiratiei, rosu si mereu altul decat cel al curgerii pe "vioara rosie"... Se da ingerul gust de mar saturand de viata si zambet de mandrit cu el la rever... Se da inmgerul gasit in lupte si desigur in framantarea painiii...deopotriva. | |
| = nuanțele evadau una câte una dintre falange scârțâind | Enache Ionut Laurentiu [03.Feb.06 17:14] |
| "exact când descoperisem formula perfectă a culorii din trupul de plumb în fericirea de aur mi-ai demonstrat că piatra nu era decât un bulgăr de pământ elastic și roșu ca o inimă " Un text minunat, frumos structurat, frumos imbinat, fiecare cuvant isi are locul in ansamblarea acestui "motor nemiscat". Da, text recomandabil , absolut. cu drag | |
| = Parere | Andu Moldovean [03.Feb.06 18:29] |
| Nu stiu de ce, dar mie mi se pare un text prea explicit colorat. Si asta vine oarecum in contradictie cu subtextul versurilor, fundamental monocrom, chiar daca Florina aici tine cu tot dinadinsul sa ne pozitioneze inca din titlu undeva in zona artei spagyrice cand cineva (ea, el?) poate (pot) crede ca a (au) gasit secretul pietrei filozofale. Imi amintesc de niste cuvinte ale lui Paracelsus, dar ma opresc aici cu referirea la el. In general nu sunt adeptul poemelor care intra asa, brusc, intr-o tematica uriasa de tipul "alchimiei"... nici macar cand la urma autoarea (in cazul de fata) o intoarce "din condei" pe pamant. Oricum, o incercare apreciabila. Bobadil. | |
| = Ela, GAP, Ionut, Andu | Florina Daniela Bordieanu [03.Feb.06 21:06] |
| Ela, GAP, Ionut- recomandarile voastre imi sunt mai pretioase decat acelea 'oficiale'. Piatra filozofala, Andule, da. Au cautat-o alchimistii in vremuri trecut. Eu de ce nu? Zambesc. Nu sunt atat de citita pentru a ma teme de un subiect anume. De fapt nu ma tem de nimic atunci cand e vorba de cuvinte si de mine. Fie ele si culori de cuvinte. Pentru ca le vad in mine. De ce m-as teme? De ce nu ar putea fi ceva atat de comun ca inima sa fie acea piatra, elastica, rosie, stralucind in intuneric? Iar zambesc. | |
| = Dana alchimista | Dan Norea [03.Feb.06 22:47] |
| Dana, nu ma pricep la analize. Imi place fara sa pot aduce multe argumente. Poate ca e un text policrom cu un subtext monocrom. Poate e invers. Ce am sesizat (cu un zambet de aducere aminte) este faptul ca tataroaica iese si ea un pic la suprafata: "pe sub șaua calului uscam rădăcini". De fapt cel mai mult mi-a placut "trecerile dintre iubiri ascundeau și ele tușe subtiri în cărbune". Nu stiu cum erau iubirile dar trecerile dintre ele sunt - hotarat - monocrome. | |
| = patru | Ion Diviza [04.Feb.06 00:58] |
| După ce au despicat atâția firul în patru, încerc și eu să-l despic în patru randuri: Din lutul meu, fără acord, Ai plăsmuit un roșu cord. De când ești, Dana, alchimistă?... Eu te știam epigramistă! :) | |
| = Lui Norica si lui nenea Diviza | Florina Daniela Bordieanu [04.Feb.06 12:48] |
| Dane, sa stii ca eu raman un adept al teoriei ca poezia se simte si se citeste cu inima, asa ca semnul tau a fost tare bine primit mai ales ca ti-ai amintit ce ti-ai amintit... Cat despre mata, nene Diviza, cred ca te voi dezamagi: alchimistii sunt niste visatori rupti de realitate- asa ca mine...iar epigramista nu voi reusi niciodata sa fiu ( vezi parerea editorului care a trecut ultimul meu text PERSONAL in pagina de autor. De fapt nu ai cum s-o vezi pentru ca nici nu a scris-o, iar textul l-am sters...) | |