| = și marea ce mușcă... | Ela Victoria Luca [31.Jan.06 18:56] |
| ce mușcătură a mării din munte, lăsând peșteri plutind spre okeanos, într-un orb de lumină căutând fratele din umbre, ca și cum departea aceea s-ar numi doar memorie, o memorie a Domnului, ce ne aduce în ochiul său albastru-verzui, atunci când ne simțim în colivie. Ela | |
| = Singuri :) | Florin Andor [06.Feb.06 18:07] |
| ... ne petrecem mai mereu într-o schimbare găsindu-ne naturali și de înțeles, poate celălalt ne vede printr-un ciob de sticlă, altfel ... raportând la noi visul uneori miroase a moarte, poate ceva se va înnoi ... mulțam fain de trecere și la bună veghere :) | |