Comentariile membrilor:

 =  un spectator obosit
carmen visalon
[12.Jan.06 00:11]
Cel mai mult mi-a placut in viata sa dansez:), poate, din cauza iubirii de clopote a bunicului meu, poate, pentru ca trebuia sa intalnesc tot acel sir nesfarsit de femei, de barbati, pe care sa ii iubesc, poate trebuia sa-i iubesc asa cum...iubeste un om puternic, sau poate un om slab, poate... sunt atatea intrebari si atat de nesfarsite raspunsurile-ca eu sa pot judeca inainte sa citesc cartea. Cu siguranta, Eu am o gramada de prejudecati. Unele dintre ele sunt foarte puternice...si totusi, uneori, rareori, incep sa privesc oamenii prin ochelarii cu rame de baga a unui zugrav de firme: il chema Istrati si Panait. El era cu adevarat TOLERANT. Nu din rafinament, nu din perversitae, pur si simplu din toleranta. Poate de vina era mama lui, sau grecul lui tata...Poate ar trebui sa-ti spun ca am citit textul tau printre randuri, si nu am inteles prea bine ce si cum si de ce pe femei le cheama Carmen si Lise-Lou. Poate va trebui sa vizitez Barcelona, sa raman o tipa de moda veche si sa-ti spun: ai scris cu mult suflet un text interesant. Si totusi...dar cine sunt eu sa judec?

 =  Carmen...
Dorina Maria Harangus
[12.Jan.06 10:27]
...te rog chiar să-l judeci, doar de aceea e postat aici, dar dacă ai fi puțin mai clară, m-ai ajuta mai mult. Cu mulțumiri, te mai aștept.

 =  offtopic
carmen visalon
[12.Jan.06 11:27]
Maria, asa cum ti-am spus am citit aseara, in mare graba, sarind peste randuri, scenariul mi s-a parut bine scris. Subiectul interesant, imaginile puternice. Dar, spun dar, pentru ca s-ar putea sa nu fi inteles eu bine, mie mi se pare periculos sa promovezi subtil, cu talent si inteligenta, rafinamete contra naturii. Este parerea mea, si este rusinos sa afirm asa ceva intr-o perioada a sexulalitatii fara frontiere si bacantismului cvasi gol, in care exista pe piata tot felul de produse artistice -unele de o incontestabila valoare artistica- care sustin ca tu ai dreptate, si nu eu. Acum, daca tot am printat textul, il voi citi atent si voi reveni.
Cat despre raspunsul la intrebarea, de ce ma feresc sa critic, ti-l voi da dupa ora 18.00.
Multumesc.

 =  Realitatea
Dorina Maria Harangus
[12.Jan.06 18:10]
Carmen,
povestea din timpul razboiului, despre cel care s-a salvat pentru ca a gasit o gropa cu cadavre calde, e o poveste reala. Asta l-a ajutat sa se intoarca acasa. Un destin furtunos il salveaza mereu pe cel care are curajul de a trai viata asa cum e ea, cu ochii larg deschisi. Viata e foarte cruda pentru unii, noi habar nu avem ce e razboiul de exemplu, instinctul de conservare este cred cel mai puternic si el ne ispiteste mereu: Ce suntem in stare sa facem CA SA TRAIM?
Ma bucur mult ca ai revenit si te-am inteles si eu.

+ Pradatorii, excelenta formula de promovare!
carmen visalon
[13.Jan.06 01:38]
Maria imi cer iertare pentru ca nu am revenit mai devreme. Asa cum am promis, am reciti textul. Este foarte, foarte bun si poate sa fie interpretat cu succes si de o vedeta TALENTATA sau de un amator.Este suficient de scurt, suficient de cinematografic, suficent de insuficient interactiv, suficient de "updatat", suficient de infiorator, suficient de generos, suficient de pervers, ca sa poata fi citit sau interpretat, de un singur actor sau de un tandem. Cel mai mult m-au impresionat curajul dar si eleganta cu care scoti la lumina toate zoaiele dinlauntru fintei si destinului, fara sa murdaresti ideea de om. Intamplarea aceea adevarata este cutremuratoare, dar si ilustrativa pentru conditia umana...Realitatea dovedeste ca, la diverse cote de dramatism, lucrurile chiar asa stau, si, cu greu poate sa spuna cineva, mie nu mi s-a intamplat chestia asta nicicand, pentru ca este acolo o "gena" a memoriei ancestrale si totul, dar absolut totul ni s-a intamplat si noua, in trecut sau in viitor. Toti suntem pe ringul de dans lesinati. Daca nu murim, traim mai puternici,doar dupa ce...dar si despre asta, ca si despre clopote ai pomenit tu. Revenind la text, evident ca nu-mi place ca DUMNEZEU joaca barbut, pentru ca Dumnezeu, care m-a creeat pe mine, nu invarte niste zaruri-adevarate sau masluite-rugandu-se ca ele sa cada astfel incat lumea sa nu se prabuseasca. Si nici cu promovarea homoxesualitatii, nu ma impac, pentru ca, nu mentalitatea Romanilor trebuie schimbata ci mentalitatea omului NOU. Este adevart- lumea buna din antichitate nu se impiedica de problema sexului, cand facea sex si Roma poate fi judecata ca inapoiata la raport de moravuri, daca o comparam cu Grecia, unde marii filozofi erau si iubitori de copii, iar pedofilia, nu numai ca nu era socotita ABOMINABILA ci conferea un plus de noblete. Si ideea cu femeia legata de scaun imi place mai ales ca-mi aminteste de un tablou cutremurator: treceam intr-o zi de vara pe langa o bodega. Usa era larg deschisa. La mese betivi de betivi.La picioarele unei mese o femeie care, banuiesc, ca nu era mai beata ca ei, ci pur si simplu mai "inteleapta". Statea acolo ca un caine credincios la piciorele stapanului.

 =  incercare de asumare a realitatii
Dorina Maria Harangus
[13.Jan.06 12:00]
Carmen,iti multumesc mult pentru apreciere, cu atat mai mult cu cat ea vine dupa o citire atenta a textului.
Sa stii ca nici eu nu-l vad pe Dumnezeu jucand barbut.E o privire cinica a unui om a carui viata s-a rasturnat mereu intocmai ca la jocurile de noroc, avand uneori senzatia ca Dumnezeu se joaca cu el, un Dumnezeu intim, marinar, senzatia ca soarta e in mainile tale si rasturnarea brusca a situatiei.Observatia ta m-a pus pe ganduri si inca ma mai gandesc daca e exagerata imaginea asta.
Homosexualii spun ca ei nu sunt impotriva naturii, din contra, tot ceea ce simt ei este autentic si ca asta e natura lor. Eu vreau doar sa vad ceea ce este, ceea ce apartine vietii, apoi povestesc mai departe ce am vazut, da, asta poate fi considerata un soi de promovare, in cazul acesta nu o pot evita chiar daca intentia mea e doar de a deschide o usa spre realitate. Lumea plange la filme de doi bani si trece cu usurinta peste stirile despre razboi, pe care le vad in fiecare zi.De ce? Pentru ca nu se pot identifica cu acea realitate, pentru ca este ori prea departe de experienta lor care se rezuma la intrigi de iubire telenoveliste, ori din neputinta (din frica) de a-si asuma responsabilitatea unei realitati atat de crude. Uneori avem senzatia ca daca nu privim lucrurile ele nu exista. Adevarul e ca se poate trai si asa.
Te vizitez si eu in curand, imi place provocarea ta la dialog.

 =  despre homosexualitate
carmen visalon
[13.Jan.06 13:12]
Dorina,
Referintele din primul comm, legate de opera lui Panait Istrati, nu erau intamplatoare. Prin Adrian Zografi, am cunoscut ce inseamna toleranta si puterea de iubi oameni cu coordonate diferite pe axa destinului. Nu judec si nu condam- dar, de aici pana la a promova la scara planetara homosexualitatea, de a creea impresia ca in viitorul apropiat, iluminati fiind, vom intalni din ce mai des in parcuri cupluri gay, ma sperie. Asa cum ma sperie puterea modelelor si capacitatea artei autentice de a deveni un avocat al diavolului. Am vazut filme minunate despre homosexuali, lesbiene... etc, etc... Dar, dar, oare asta va trebui eu sa retin din viata si opera celui ce-a scris muntele vrajit, sau altceva?
In ceea ce priveste titlul commului, cand pomeneam de promovare, vizualizam scena de la sfarsitul spectacolului: el, ea, ei, impart spectatorilor materiale promotionale...si astfel, prim publicitate se vor acoperi costurile punerii in scena. Evident finalul avea mai multe variante. Inclusiv acela ca fiecare spectator sa plece acasa cu "Pradatorii" in buzunarul de la piept. Cat despre sponsorizare, sonorizare si muzica, mai vorbim.

 =  Ai dreptate cu finalul,...
Dorina Maria Harangus
[13.Jan.06 15:32]
... poate fi interpretat si ai dreptate si cu homosexualitatea, ceea ce e important e ceea ce ramane dupa om, indiferent de orientarea sexuala. Numai bine!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !