Comentariile membrilor:

=  Parere	Andu Moldovean [11.Jan.06 23:09]
Ela, vin pe aici si citesc despre culori si echilibru (cred ca ar fi "equilibrium?) si asta-mi place... paleta de culori are la tine mereu o fascinatie inegalabila, tu chiar esti facuta din literatura culorilor cele fara dictionar. Nu-mi place sonoritatea din "ochii ploilor"... in rest... azi a fost o zi in care peretii mi-au spus memento mori Bobadil.
=  nu plagiază niciodată Ela... lo vuoi a capire o no!	Nicollé Pierre [11.Jan.06 23:32]
domnule Andu ce "memento mori" mă scuzați dar ar fi cazul să îl recitiți, explicați-mi și mie de unde reiese în această poezie că ar reda măcar un fragment din Memento Mori al lui EMINESCU, cum se tot poartă pe aici că tinerii habar nu au de Eminescu, să nu mai zic că... nici măcar nu a murit de sifilis dar asta este o altă poveste... revenind o fi vreun criticism neremarcat la dumneavoastră referitor le echilibrul pe care îl emană această peozie și nu numai... alora... "ochilor ploilor" sau ochii strălucitori de atâtea lacrimi adunate pe o filă de carte. pereții albiți de tunete-n pupile norii violet sărută furtuni copile a treia fereastră se închide acolo unde se deschide din galben e lanul curcubeului spre un ascuns verde al macului dansează singuri în liniște pe margine de lac, aiște luna se leagănă aiurită de ea atinge raze de stele și nea mângâie pleoape hămesite cu aceleași vârfuri ponosite de rimel. ATÂT p.s. dacă va plăcut bufonul mai poftiți și altădată. superbă poezia ta Ela cu sinceritate il tuo cuore Pierre
=  Andu	Ela Victoria Luca [11.Jan.06 23:32]
Uneori culorile îmi vorbesc mai multe decât cuvintele, ăsta e un defect: fiindcă nu sunt pictoriță; și o calitate, fiindcă nu sunt nici poet desăvârșit. Și încercările mele de a le reda sunt adesea eșuate. De-aș putea reda ce percep, ar fi deja semn că pot pleca în depărtări. Mulțumesc pentru typos din titlu. Nu observasem. i-ul ăsta tooot îmi lipsește ici-colo. O să îl învăț cu litere mari de tipar sau cu litere mari de cer. Și când e de spus unde scârțâie poezia, spune: ochii ploilor, văd eu ce fac cu ei. Oricum, ochii ploiilor sunt deschiși. Gracias. Ela
=  Pierre	Ela Victoria Luca [11.Jan.06 23:37]
Pierre, mulțumesc pentru cum ai receptat poemul, cu nuanțele lui toate. Andu a făcut un adaos personal, nu a spus de "memento mori" al meu, sau că aș fi plagiat, ci doar ce zi a avut azi, din cum reiese în afirmația sa. Eu așa înțeleg. Și chiar de un timp încoace oamenii din jur îmi amintesc și mie de acest "memento mori". Ceea ce e destul de greu. Aș cita: "nu ai voie să mori/cât încă trăiești". Nu e din Eminescu. Asta spuen cumva și poezia asta, printre rânduri, despre un anume echilibru din noi pe care greu îl atingem, greu, mult mai greu, îl putem păstra. Și e luminos, așa cum e și privirea ta. Mulțumesc pentru jocul de versuri. Ela
+ eu vorbindu-ți înseamnă că sunt	Livia Ștefan [12.Jan.06 14:48]
admir echilibrul, eu fiind într-o stare de veghe a singurătății, așa că mă învelesc în aceste culori ca și cum aș iubi viața fără s-o am... Ela, ochii ploilor privesc înapoi? " și nu mai aud nu mai merg pe linia frântă dintre mine și fereastra de la cerul al treilea" eu aș zice că am sărăcit în cuvinte așa că las tăcerea să danseze pe la tine prin pagină...
=  Livia	Ela Victoria Luca [12.Jan.06 17:48]
Ochii ploii privesc spre oriunde, în singurătatea oricui. De aceea încă ai izvorâre de curcubee în ochi. Adu-ți aminte cum te întrebau cuvintele cândva: cum de tu ne poți trăi atât de intens? Mulțumesc pentru auriu. Ela
=  Liniștea norilor violet	Magdalena Dale [12.Jan.06 18:34]
Unde picură verdele din galben în liniște am găsit un echilibru frumos care trece peste praguri, dansând într-un vârtej armonios cu luna! Ochii ploilor Praguri peste cuvinte Norii violet.
=  in balanta casei tale	adrian grauenfels [12.Jan.06 18:40]
mi-ai scris o data ca o sa ma iubesti, si eu m-am dezbracat in curtea ta plina de rodii. Mi-ai zis ca o sa ma stapinesti si ti-am adus biciul. Erai frumoasa in ziua de leafa, am vrut sa iti beau banii. Ai carti dosite in hambar, nu mi le dai niciodata. Iti cumpar sticle de parfum, le pui in geam pe linga ceapa.. Niciunde si nicaeri si de loc nu ne intelegem, doar echilibrul subtil ne tine impreuna..
=  Magda, Adri	Ela Victoria Luca [12.Jan.06 20:48]
Magdalena, atingerea norilor violet ne lasă uneori departe de lumesc și totodată ne apropie de l, pentru a-l cuprinde și a ne regăsi. Mulțumesc, de multe ori văd în haiku o cale pentru a ieși la plimbare cu lumina. Ea îți scria despre neputință, tu o iubeai de departe, jucați șah pe marginea timpului, numărând kilometri pe frunzele de palmieri, fiecare la un capăt de lume, cu altți ani ai nașterii, prea îndepărtați pentru a exista vreodată un loc, un timp pentru altă poveste. Și uite, cam așa ar fi o ie, desigur nu cea mai frumoasă care ar putea fi, cel puțin nu cea pe care mi-o închipui eu în povestea mea. Ela
=  diseara nu veni la gara...	Nicollé Pierre [17.Jan.06 10:35]
Multumesc din suflet!!! esti minunata... cu mare drag, a ta Nicolle ? atat