| + Parere neavenita | Andu Moldovean [09.Jan.06 00:18] |
| Ela, de cate ori citesc cuvintele tale ma apuca amocul, zau asa... de ce trebuie tu sa "inchizi" discutia? Sa nu lasi loc de semnul acela mirific de intrebare? (asta) "din iarna asta vom construi un parc" - da! fara "pentru pierduti"... parca ma trimiti in "zbor deasupra unui cuib de cuci" si nu-s Jack Nicholson... Apoi finalul: "scriem mai departe" - de ce si "tacerile noastre"? Daca vrem sa scriem galagiile noastre? Dar daca vrem sa scriem ambitiile noastre absurde, sau gadilatul din talpa? Ar fi asa de rau? Un poem pe care il remarc. O dedublare, se facea ca in ziua a doua ne nascusem toti a doua oara si eram multi si ne recunosteam de doua ori. Bobadil. | |
| = Ela, Ela, Ela | carmen visalon [09.Jan.06 00:45] |
| din iarna asta vom face un parc de distractii si vom incuraja introspectia celor ce seamănă personajelor din walt disney masterei ii vom da oglinzile noastre pentru câteva mere, un brau și un bilet pentru ziua cand va arata alba ca zapada a doua zi dupa sosirea printului unii dintre pitici vor pleca mai departe vor ramane cu noi doar 7 uneori noaptea vor scrie pe fiecare carte cu povesti un cuvânt inventat când ne vom întoarce la casuta din padure tu mă vei învăța fiecare literă eu te voi învăța să mă iubești (desuet dar adevarat) dar până atunci vom scrie mai departe tăcerile noastre pe nici o alee cu trandafiri Ela, pierduta fiind m-am bucurat atat de tare ca o sa am si eu un parc, incat, inainte ca tu sa aduci bancile, raurile, si copacii in floare, am inceput sa ma joc cu versurile tale. Prea erau dureroase aleile cu trandafiri acoperiti de zapada. In asteptarea primaverii, multumesc. | |
| = Andu, Carmen | Ela Victoria Luca [09.Jan.06 10:32] |
| Anduc Haiduc, e bine că - dincolo de amoc, expresie care o folosesc și eu tare des de mic copil, frumos nu? - e zbor deasupra și nu ești cuc în cuib. Aici însă "pierduți" s-ar aporpia mai degrabă de sensul "Omul pierdut" de Gomez de la Serna. Voi deschide eu cumva laaaaarg cercul și-l voi face spirală, ceva; cât despre gălăgie, gâdilat și ambiții are frate cine să scrie, slavă Domnului; rămân eu tăcerile mele grăitoare, că văd că ți-au destăinuit ceva esențial, ceva ce ochii tăi strașnici nu au scăpat deloc: "se facea ca in ziua a doua ne nascusem toti a doua oara si eram multi si ne recunosteam de doua ori" - da, reverența mea, este esența poeziei acesteia. Și mulțumesc că ai pus un felinar la intrare, că până a doua zi se rătăceau și p-aici oamenii. Gracias. Carmen, mi-a plăcut dimensiunea ludic-basm pe care ai dat-o poeziei mele, acum rămâne să vedem ce povești mai depăn după ce voi învăța "cuvintele inventate" și după ce va fi cineva atât de desuet încât să (mă) iubească. ;)) Și, cum ies din iarna asta voi readuce trandafiriul. Fiindcă trandafiri de gheață nu merităm. Mulțumesc și felicitări pentru coșulețul cu luminițe pentru poetași. Ela | |
| = Tacerile noastre cu gust de zbucium si nelinisti | razvan rachieriu [09.Jan.06 13:43] |
| Din pastelul iernii “vom construi un parc pentru pierduți” și nenorociți , scuturând cărțile noastre preferate vor cădea cuvintele din care facem bănci, din sensuri să construim alei și copaci, iar din prețul volumelor nevândute încă să dăruim bănuți cerșetorilor. Din fiecare carte să ștergem cuvintele “iubire” și “inocență” și în locul lor să punem tăcerile noastre cu gust de zbucium și neliniști. | |
| = Răzvan | Ela Victoria Luca [09.Jan.06 15:05] |
| Te-aș invita în acel parc, să vezi mai ales podurile de inimi. Sau poate doar umbra statuilor în rotundul lunii, atunci când cei pierduți își iubesc cu pioșenie cuvintele. Iar în miezul neliniștilor vei găsi mereu, ca un ochi de ciclop, cea mai liniștitoare întâmplare a firii. Mulțumesc, bun regăsit în acest an cu iarna lui cu tot. | |
| = Printre cuvinte, uneori iarna.... | Magdalena Dale [09.Jan.06 22:44] |
| În plină iarnă Tăceri rostogolite Învelite-n gând Mi-au plăcut cuvintele tale iernate! | |
| = Magda | Ela Victoria Luca [10.Jan.06 00:32] |
| M-a atins ceva anume, din preajma haiku-ului tău în alb transparent: finalul "cuvinte iernate". Acesta a fost inițial titlul ales de mine pentru poezie, aici, pe hârtie. Dar fiindcă nu mi-a plăcut repetiția "te-te" din finalul cuvintelor, am ales titlul actual. Mă mișcă invizibilul văzut. Mulțumesc. Ela | |