| = danke:) | Dana Mușat [11.Jan.06 14:44] |
| Citind textul tău Emil, nu pot decât să te rog, pentru început să citești 'Un vis consumat sub picături de ploaie'-e pe pagina 1- asta pentru a vedea același dans imaginat acolo de mine în incipitul textului, și 'Catedrala luminilor' pentru a vedea cum îmbin și eu poezia cu proza. asta ca să nu zici că nu am rămas puțin șocată recunoscând tipul scriiturii. Adresa mea de e-mail [email protected] Acum despre text. Deși nu are un fir epic pronunțat, ideea fiind mai degrabă una poetică, decât una pur cursivă, textul se încadreayă cu succes ideii de proză. Poate că, pentru autorii de tip postmodernism sau pentru cei care redactează SF, textul pare pueril la prima vedere. E clar că printre rândurile îmbogățite interesant cu un lexic simplu renasc anumite oglindiri ale personalității tale. Sau măcar ceea ce ai dorit tu să afișezi. Ce vreau să spun, concret: textul dă impresia că autorul e un romantic visător, timid poate în anumite ipostaze. sună interesant 'exploatarea' asta de vulnerabilitate. E descrisă frumos. Muzică, dans, versuri-pe care actantul le găndește, poate că ar dori să le transmită- se împletesc. Dar, sub forma esteticului, nu se uită de fraze, de vocabular, de modul de scriere. Ceea ce este bine. Lectorul nu trebuie să adoarmă în fața textului tău, ci să îl experimenteze, să îl simtă. 'În jurul lor mu era nucu o mișcare dar nu provi în nici o parte. El clipi și o lacrimă se strecură în colțul ochilor. Buzele sale strânse tremurară o clipe. Răsulflă adânc și o șoaptă firavă alunecă din glasul său, în timp ce măinile o eliberau din strânsoare...' te citez cu ultimul paragraf pentru simplul fapt că ai o serie de greșeli de typo, din grabă făcute, dar nu-i nimic. poți să corectezi. Deși, slab, există nuanțe patetice în ext, eu cred că se mestecă bine, are ceva asonanță estetică. Bun. ne auzim. Danke shon (am scris bine oare?:) | |