| = vestea | Camelia Petre [08.Jan.06 20:26] |
| "I-am zis Doamne, uite lumea ca la Început ce loc mare si gol. " frumos. ai reusit sa transmiti, nu tristete sau blazare, ci o melancolie constructiva. ca si cum ne-am putea opri un pic din loc reflectand pret de cateva secunde la faptele noastre.... | |
| = Sfâșietoarea limină a unui nou început | carmen visalon [08.Jan.06 21:37] |
| și-am fugit să curăț să ard urmele, semnele noastre amestecate. Doamne, Nastia, ce faci tu aici? Sfâșii cu lacrimi. Sfâșii cu resemnare. Sfâșii cu speranță. Sfâșii cu curajul de a te arâta așa cum ești: vitează. Știu că sună aiurea, dar, doar un viteaz putea să scrie așa ceva. Mulțumesc. Cu admirație, | |
| = erata | carmen visalon [08.Jan.06 21:44] |
| lumina. | |
| = "uite lumea ca la Început"... | Lucia Firefly Popescu [08.Jan.06 22:37] |
| Am plâns, nu pentru că ar fi murit cu adevărat, refuz să văd așa! Ci pentru că "dar trebuie să moară căci nu-l mai pot cuprinde", poate că moare doar pentru tine... (sper și eu să fie doar atât)Vorba mea : "nu mă rog să te întorci la mine/ ci doar să te întorci".. altfel de ce ai arde "urmele, semnele noastre amestecate."? Sfârșitul.. da.. "ce loc mare si gol. "... | |
| = e doar o altă perspectivă! | Ruxandra Moholea [08.Jan.06 22:47] |
| Eu văd așa:o desprindere de propriul trup, o condamnare la moarte a eului. E o falsitate a prezenței altuia! E de fapt "am plâns când am aflat că VOI muri." "dar trebuie să moară căci nu-l mai pot cuprinde"- nu e o moarte fizică, e cu siguranță o..."dezbrăcare", precedată de un ritual de purificare: "te-am spălat, te-am invelit. și-am fugit să curăț să ard urmele, semnele noastre amestecate." Iar golul din final e însuși Începutul! | |
| = maria balan | teea mirescu [09.Jan.06 04:38] |
| tu poate nici nu stii cat de frumoase sunt aceste versuri ale tale! tin, de aceea, neaparat sa iti spun! O constructie aproape perfecta catre un sfarsit imprevizibil si puternic. Ma gandesc doar ca poate ar trebui zis "Am zis Doamne..." ca sa fie acordul corect, dar eu ce stiu despre gramatica...?! Tulburator acest final care probabil o sa-mi ramana multa vreme in minte, o atat de expresiva viziune a pierderii, a golului ramas, a nimicului din urma...! felicitari, maria! | |
| = raspunsuri | maria balan [09.Jan.06 11:40] |
| Amelii, dupa 'dezastrul' infaptuit in poemul asta cred ca da, m-am oprit o clipa in loc si am reflectat la fapta mea... Carmen, nu e vorba de curaj sau vitejie ci de neputinta... Lucia, vreau sa te linistesc, nu e o moarte 'adevarata', si eu refuz sa vad asa! Ruxandra, comentariul tau este un fel de 'vezi verso', o completare a poemului cu ceea ce nu fusese spus. Teea, iti multumesc, este o viziune a pierderii, intr-adevar. va multumesc tuturor. | |
| = cuprinzator | gaje vlad-mihai [09.Jan.06 17:12] |
| Cred ca Marele Anonim la filosofiei romane nu ar fi putut spune mai concis sau mai plastic ceea ce ai spus tu... sau cel putin asta inteleg eu... maladiile limbajului ne dau diferite perspective... din cea pe care o privesc eu ... ar fi invidios datorita conciziunii cuprinzatoare pe care o afisezi. de asa ceva avem nevoie... multumesc pentru bucuria neuronala pe care mi-ai declasnsat-o | |
| = maladii | maria balan [09.Jan.06 20:02] |
| vlad-mihai, uite ca maladiile de care amintesti ...mi-au venit in ajutor iscand 'bucurii neuronale'. multumesc pentru semn. | |
| = un ban pe frunte sau poate pe ochi | Nan Florian [20.Jan.06 13:30] |
| Maria Balan vin la tine imi tin caciula in mana ca la o nunta ca la un botez o ardere de tot albeste lumea mi-am pus si eu in buzunarul de la piept oglinda pieptanul mai la indemana un ban pe frunte sau poate pe ochi si-mi strang mainile peste sufletul dat cu var crezi ca sunt pregatit pentru fratele meu lemnul crezi ca sunt pregatit pentru sora mea cruce am fugit sa curat sa ard urmele semnele noastre amestecate Doamne uite uite Doamne lumea ca la inceput fara pacatele noastre-nclestate e un loc mare ... si cat de pustiu ultima data m-ai certat ca stiu acum cearta-ma daca simt asa | |
| = Eu vad | Chereches Maria [20.Jan.06 13:54] |
| moartea unei sperante desarte, poate a unei iubiri fara rost, poate a unei idei fara sanse, ce-ti poate umple sufletul si mintea mult prea multa vreme, in acelasi timp sfasiindu-te dezamagirea neimplinirii. E moartea eliberatoare a unei parti din Sine, un fel de sinucidere partiala, ruperea de crezul drag si tradator, metamorfoza viermelui in fluture. Frumos. Maria | |
| = iar eu vad... | maria balan [24.May.06 17:46] |
| ...si cred ca e cea mai frumoasa poezie de dragoste pe care am putut-o scrie. regret intarzierea cu care raspund, maria, n-am mai intrat pe aceasta pagina de multa, multa vreme. | |