| + mai nimic | Zabet Mihai [01.Jan.06 22:28] |
| Ai fost vreodată pe Lună ? Ea răspunde „ nu știu ” ... Atunci totuși s-ar putea spune „ nu știi ? ” Ai o îndoială că ai fost vreodată acolo ? Ai fost tu, de exemplu, pe naveta Columbia ? Sau au fost părinții tăi acolo, pe vremea nașterii tale ? – În mod normal oamenii știu dacă au fost sau nu pe Lună. Nu și poeții... „ Mai nimic îți zic / mai nimic ” Adică omul rațional se îndoiește de acest lucru doar în îprejurări speciale - ” mâine anii pe care nu i-am risipit / vor fi dați simplu pe degeaba ”. Plăcut Hanna... drag mihai | |
| = aud lemnul curgând | Livia Ștefan [01.Jan.06 22:47] |
| simplu, atât de simplu că doare. mai e și un fel de indiferență pentru propriile stări, pentru că la asta ajungi uneori, după irosirile al căror număr nu se mai știe. închid și eu ochii... | |
| + "aud lemnul lăutei curgând" | Ela Victoria Luca [01.Jan.06 23:15] |
| "peste drum de noi un orb descântă noaptea", fiindcă el are durmul Lunimii dinspre spirit. "mai nimic" nu este acest poem, este acel "mai nimic"-esență din fiecare Inimă ce ascultă înaltul între cele două treceri ale noastre prin naștere și moarte. "mai nimic" decât un dialog cu cel ce doar o dată poate fi numit în viață prieten, fiindcă numai el ne poartă sacrul în inima sa. poem în care cuvintele sunt esențializate, cuvinte-atingere, cuvinte-simțire, cuvinte-sens, orice interios în care ajunge fiecare vers pulsează în lumini fără sfârșit. "ce simt"? poemul unei dureri din dor și din frumos, poemul în care tămăduirea se simte cu ochii închiși, doar primind sacrul. și aici nu poți simți decât înalt. admirația mea, Hannelle, pentru acest poem-lumină, acum îmi dau anii, simplu, așa cum m-ai lăsat să învăț din poezie. Ela | |
| = Intr-adevar | Andu Moldovean [02.Jan.06 02:45] |
| ...mai nimic. Un poem plat ca un pustiu, filozofie seaca. "dar tu ma intrebi iar eu iti zic" - come on! Mihai vine cu un cometariu care imi arata ca pe acolo pe unde e el acum e prohibitie la alcool si asta nu da bine la inspiratie (ce are naveta Columbia cu Luna si cu balaceala misiunilor Apollo, poate stie el, eu habar n-am, asta ca sa nu mai vorbesc de poetii care pica tam-nesam in chestia asta mai ceva ca ravasul de pe Marte), Ela scrie un comentariu-poem in incercarea ei devenita traditionala de a rezona cu universul chiar si atunci cand acesta nu este decat o drujba, iar pe Livia o doare o simplitate pana la care mai are de mers vreo cateva statii d-alea lungi pe jos. Hanna, citeste Enghidu de N.S. si dupa aceea te invit la un ceai si la o discutie pe tema apelativului "prietene". Ultima strofa este valoroasa, aproape un haiku, oricum remarcabila. Daca nu prind coaja, poate prind macar un Urgo ranile tale Hanna. Bobadil. P.S. La multi ani din tot sufletul si iarta-ma ca nu m-am putut abtine sa nu "taxez" acest hai sa-l numesc "semn de carte" mult sub valoarea ta. Admiratia mea pentru Sandra mereu ochiul care vede. | |
| = chiar nimic | Ruse Andrei [02.Jan.06 04:41] |
resemnare. moarte. incapacitate. tristete. nimic. nonsesns. gol. si as mai putea continua. este exact literatura din ziua noastra: mai nimic. as fi avut multe de completat, dar comentariul lui Andu Moldovean e de-ajuns. fara suparare. la multi ani. | |
| = măi fraților | Hanna Segal [02.Jan.06 08:12] |
| Cine ar fi crezut că un jpeg vechi cam de două luni care stătea pe la mine prin calculator o să provoace atâta agitație virtuală? Eu nu. L-am postat mai mult așa, că mi-am adus aminte de el. Acum are două stele galbene, una roșie și o multitudine de comentarii cărora va trebui să mă căznesc să le răspund inteligent. La ora asta, este cam peste puterile mele. O să încerc să fac un rezumat, dar sincer, nu știu ce o să iasă. Ziceți mersi că scriu rar. Mihai, n-am fost pe lună, dar în împrejurări mai speciale mă pot îndoi de orice:) Livia, J(p)egul asta a fost conceput intr-o seara cand stateam cu un prieten si vorbeam discutii tembele, zic “Ce ti-ar trece prin cap, daca maine ai fi condamnat la moarte si ai avea la dispozitie numai noaptea asta” Zice el“Lasa-ma, mă, să ascult muzica, chiar crezi ca am chef să discut cu cineva pe teme filozofice în ultimele momente“ Doar ca de data asta tu ai facut un sumar mai reusit. Ela, Am ajuns la orb. Orbul asta e destul de complicat sa spun ce e cu el chiar acum. Era un film, “Life on a string”. Un batran lautar orb traieste cu credinta ca atunci cand va rupe cantand cea de-a o mia coarda isi va recapata vederea. Apoi s-a decis sa se amestece si el in povestea asta cu prietenul care nu are de gand sa stea la taclale pe teme majore in ultimele momente. In definitiv, trebuia sa vina si muzica aia de undeva, a noastra venea de la radio, dar nu se facea sa bag radioul, ca strica atmosfera. Anduleeeee! Ghici cine trece in valea seaca/ cu adidasi si cu geaca… imi era cam dor de tine, ma bucur ca ai facut o analiza exhaustiva acestui semn de carte si ante-comentatorilor tai (sa fii iubit de ei:-) Cred ca pana in momentul de fata ai aflat deja scenariul din spatele platitudinii. Ranile erau ale prietenului, Rami il cheama, dar nu aibi teama, erau ipotetice, altfel este bine sanatos, ceea ce imi doresc si mie. Am retinut sugestia cu Enghidu al lui N.S., ramane de vazt cum fac rost de el. La multi ani si tie si taxeaza, taxeaza, ca din taxe pot iesi lucruri bune:-) Andrei, Multam fain ca mi-ai inchinat primul tau comm pe acest site. Literatura nu este, suparare nu este. Completarile le gasesti la comentariul destinat lui Andu, care a dezbatut cu generozitate si pentru tine:-) | |
| = pinguini lemn si papadii , multumesc ! | adrian grauenfels [02.Jan.06 10:01] |
| Eu zic un La multi ani! Hanei si lemnului poetic din care e facuta. Hana sta in spatele vizorului si priveste lumea colorata ca un copil prin gaura cheii. Hana ne trimete halvita ,samurai, tarot, poduri de sticla, zapada de Edmonton, laute de Cremona, Hana stie unde e sudul cind nordul e plin de pinguini si aurora boreala, cind hanuka cade o data la 29 de ani peste craciunul cu pomi inalti plin de artificii si vise de visat cu toti copiii planetei asteia care ne da la toti caldura, papadii si iarba de mingaiat cu talpile, cu umerii, cu degetele cu care Hana ne scrie, ne bucura imaginatia acum si inainte si dupa... | |
| = Copacul, cel mai bun verde al omului | carmen visalon [02.Jan.06 11:18] |
| La multi ani, mie mi-a placut felul acela de durere care s-a zbatut sa se faca gand, peste gard de noi, si acum, dupa ce lemnul s-a indulcit canta la chitara. Sau poate la contrabas. Depinde de esenta copacului. | |
| = Hanna | Vlad Catalin [02.Jan.06 13:08] |
| Mie imi place 'semnul tau de carte'. Lemnul lautei curge in ritm de fericire, cu note de aur, diamante. Si-n muzica de gheata un orb descanta noaptea. La multi ani si multa inspiratie, Hanna! [email protected] | |
| = revenire | Ela Victoria Luca [02.Jan.06 17:39] |
| Îmi pare rău, ce simt acum este necesitatea de a reveni: da, îmi place acest poem, așa cum am scris în comentariul anterior. Desprind exact versurile pe care eu le apreciez, dacă va fi nevoie să scriu în detaliu de ce, o voi face. Însă doresc să spun atât doar, acum: atunci când voi rezona cu o drujbă, o voi scrie clar. Și când mi se atribuie ceea ce nu sunt, răspund la fel de clar, indiferent cine va face afirmațiile. Prin urmare, versurile care sunt reușite dpv poetic, în acest text sunt: "mai nimic, rănile mele nu vor prinde niciodată coajă" - durerea perpetuă, spusă cu detașare. nimic simplist, infinit de simplu, când numai greul se află cuprins în acest simplu. "anii pe care nu i-am rispit vor fi dați simplu, pe degeaba" - datul timpului, fără a pretinde nimic în schimb, fără a aștepta altceva; datul pur și simplu, nu ca o pierdere, ci ca o lăsare de sine în altul. "un fel de durere care se zbate să se facă gând" - psihizarea durerii, elaborarea ei, pentru a fi suportată, pentru a o trăi, secundarizarea primarului din noi, metamorfozarea suferinței, prin zbatere, fiindcă nimic nu se poate substanțializa fără această perpetuă zbatere. "peste drum de noi un orb descântă noaptea" - despre versurile acestea am scris anterior. Adaug acum că sunt punctul forte al poemului. E limpede legătura dintre simboluri, dintre nevăzut-lumină-descântec și moarte. "închid ochii și aud lemnul lăutei curgând" - aici este frumosul, ineditul poeziei. Pentru aceste versuri am lăsat totul deoparte și am ascultat. Oare este atât de imposibil? Aduceți drujba acum, să pot "rezona" cu "cântecul" ei cel tăietor de copacii cuvintelor noastre. Atâtea universuri se pot închide sub dinții ei... Hanna, "mai nimic" rămâne "mai nimic", întreg și frumos. Ela | |
| = hanelle, drujba si ela | Andu Moldovean [02.Jan.06 18:14] |
| Efortul de biblioteca l-a facut cine altul decat Unu (Tosa a lui Claudiu) http://www.poezie.ro/index.php/poetry/81353/ ... si drujba nu e chiar un instrument inutil, taie lemne, e iarna si avem nevoie de ele.. sau de Ela Bobadil. | |
| = completare la andu | Daniel D. Marin [02.Jan.06 19:05] |
| "Enghidu", unul dintre uriașele poeme românești, idealiste total, pe care el îl păstra ca pe o chestie reacționară și periculoasă, publicându-l abia în al treilea volum al său; acest poem, care este aproape la egalitate cu "Oda în metru antic", pe care tot Nichita a pus primul accentul foarte mare, un poem uriaș în care deja își punea marile lui probleme asupra incertitudinii existenței, a individului"... | |
| = dar Andu și greșește | Daniel D. Marin [02.Jan.06 20:40] |
| ""Ultima strofa este valoroasa, aproape un haiku"". Mă refer la partea cu haiku-ul: nu e! nici pe aproape, nici pe departe nu e, Andule, haiku!!! | |
| = păi da. | Livia Ștefan [03.Jan.06 01:40] |
| textul Hannei e unul foarte simplu și convingător, cel puțin pe mine m-a convins, cum am spus mai sus, să închid un ochi și să respir mai relaxat. Dar Andu, mă bucur mult de interminabile plimbări pe jos, prefer așa decât cu vreun mijloc de transport în care să mi se facă rău de la tot felul de duhori. life is joy:) bay, bay | |
| = seria a doua | Hanna Segal [03.Jan.06 07:21] |
| In viata mea nu am vazut o activitate atat de vioaie la mine in subsol, cred ca pe aici a fost bairam, sau cam asa ceva:) Oricum, nu-i bai, ca mai bine o puzderie de commuri, decat lipsa lor. Adrian, “This is what friends are for…” după cum cânta Shere Khan grav, în melodrama aia animata cu Poveștile Junglei. And you are my friend Carmen, cum zici tu mai bine ca mine, cele moarte pot prinde viață în cântec… dacă pui vreodată mâna pe CD-ul Lisei Gerrard, “Dead Can Dance”, cred că e o ilustrare destul de bună a ideii Catalin, culmea, cred ca si mie imi place:-) Ela, nici dacă ajungeam în manualul de limba română nu cred ca aveam parte de un comentariu mai amanuntit:-) ah, ce n-as da sa zic si eu asa cand trec pe unde imi place, dar nu imi vine… grea viata de inginer, da macar am ochi inteligenti:-) Andu, mersi pentru link si in schimb ma ofer sa tai lemne cu drujba pe unde dai tu semn cu creta, dar sa vina Ela sa masoare cu micrometrul in prealabil. Daniel, mersi pentru completari, cu ultima strofa ai mare dreptate, nu este haiku Livia, joy sa fie! ...si sa ne mai plimbam si cu intelegerea domniilor d-voastre inchid aici lista commurilor, ca am capiat raspunzand:-) PS. pentru editor cu scuze daca apare commul asta de doua ori, iar ala care nu a aparut la timp, poate nici nu mai apare, intrucat este identic cu asta (minus partea de PS). multumesc | |
| = incercare de lamurire cu posibilitati multiple | Hanna Segal [03.Jan.06 07:39] |
| Antoane, daca nu deschideam si offtopicurile, ca sa ma asigur ca n-am trecut pe nimeni cu vederea, nici nu aflam de mesajul tau. Imi cer scuze ca nu am raspuns la timp. Nici eu nu inteleg cum a aparut textul de fata in antologie, si pe primul loc. Antologia e la mine pe masa, si uite ca textul nu e in ea:-) Asta pare oarecum logic, intrucat a fost publicata inainte sa imi dea prin cap sa il scriu. Dar daca e in antologia pe care ai cumparat-o tu, voi concluziona ca diverse sunt caile Domnului, si mare e puterea Lui. Daca te referi la lista de subiecte fierbinti, care se afla in partea stanga a paginii, ea este departe de a fi o antologie. Nu este decat un clasament efemer in care se inscriu automat textele cele mai comentate si cele mai vizionate. Vizionat si/sau comentat nu inseamna automat valoros. Daca te referi la texte recomandate, este probabil alegerea unui editor, dar iarasi, lista de texte recomandate, nu e o antologie. Oricare ar fi cazul, sper ca lamuririle vor ajuta. | |