| = metafore | Andu Moldovean [31.Dec.05 01:01] |
| Ela, eu stiu ca "animalele mici" vor stapani pamantul, sa nu ma-ntrebi de unde. Pana la urma, e buna si "o jumatate de inima", acela ar trebui sa fie fericit cu atat; adica sa stearga cu zapada locul nefericirii, asta am vrut sa spun. Bobadil. | |
| = A¤B | Ela Victoria Luca [31.Dec.05 01:41] |
| Acela-aceea ce va primi această jumătate fie ferice. Căci de-aș fi putut aș fi dedicat întregul. Știi de ce nu mai pot, Andule&Bobadil? Fiindcă mi-am trăit (statistic cel puțin) cam jumătate de viață aici (cu inimă cu tot). Și așa, ești de acord cu animăluțele mici? Știi tu ce știi. ;) Mulțam pentru că desprinzi firele imprevizibil. En démi-coeur. Ela | |
| + prima noapte în eternitate | Vasile Munteanu [31.Dec.05 02:43] |
| buna seara, Maria, sau poate în pântec nu se vor șterge niciodată cuvintele din care s-a năcut acela ce va împărăți pe pământ; peste animăluțul mic, dar mai ales peste cel mare, al cărui destin e să care-n spinare: uneori samarul, alteori mântuitor, însă cel mai des cerul gol. | |
| = Calcule si zimbete.. | adrian grauenfels [31.Dec.05 08:34] |
| Eiii.. nostalgia anului care trece. Pe la 800 AD la incoronarea lui Charlemegne savantii vremii au fost rugati sa calculeze exact ce an e de la rastignire. Dupa calcule si cercetari siduoase s-a ajuns la o concluzie : e anul 804 dar s-au temut ca nu e placuta cifra in ochii imparatului deci au rotunjit la 800 furindu-se 4 ani din calendare. Deci intram in 2010 Ela dar si asta e fara prea mare importanta in chestiuni de inima. Ce e clar mie este ca animalele mici, iubitul mesteacan, nasterea copiilor si zig zagul destinelor, scrisul si nostalgia nu vor disparea niciodata, doar cifrele se vor adauga incremental incitind alte inimi la reverie. Hai zimbeste-ne putin pe 2005(2009). Ai de ce, crede-ma. AN BUN ! Rameau | |
| = Ted, Adri | Ela Victoria Luca [31.Dec.05 12:18] |
| Ted, nu se vor ștrege destine, nici urme, se vor face împletiri de fire, din cele mici, din cele mari, până când locul nefericirii va fi plantat cu cedrii, iar El ne va spune încotro ne este apa. Mulțumesc, Ted, am deja o zi luminoasă. Adri, furtul anilor mi-a plăcut cel mai mult. De copilă mi se părea că e ceva greșit în cum ne calculăm noi viața. Mi se părea că e ceva nefiresc ca infinitul să aibă plus, minus și să mai și treci prin zero. Axele alea... Bună să ne fie măsura, că tu știi vorba aceea "nu aduce anul ce aduce ceasul". Ela | |
| = Anul Mariei | Ion Diviza [31.Dec.05 12:57] |
| Frumos îți fulgui cuvintele, Ela, în acest sfârșit și început de Decembrie. Anul Agonic, aici și acum, se încheie și începe cu Maria. Nu știu prin ce troiene rătăcește ea în ultimile zile - că e mare prăpăd în Europa, poate și pe continentul Rarău, că și acolo e un fel de Europă. :) Noi, ca niște animăluțe mici ce suntem, să-i adulmecăm urmele. :) Poate răsare dintre nămeți, în ceasul al doisprezecelea, și ne toarnă câte o cupă de șampanie. La un vraf de plăcinte poale-n brâu. Dacă nu, aducem noi. :) La mulți ani! | |
| = animalute cu rochitele de alb..... | dorin cozan [31.Dec.05 15:21] |
| la multi ani, mda! | |
| = Ion, Dorin | Ela Victoria Luca [31.Dec.05 15:24] |
| Ioane, io așa am păstrat în memorie, anul trecut, Crăciunul ca naștere a Mariei noastre. A fost o anume întâmplare, printre mesteceni, care mi-a lăsat apele cumva altfel reverberând. Și în ceasul al doisprezecelea astă noapte i-am redat Mariei ce este al mariei: jumătatea asta de inimă. Mulțumesc. Dorin, albe-albe, ca și cum toate culorile ar veni la sărbătoarea anilor, prin ochii Mariei. Mulțumesc. Ela | |
| = A trecut noaptea lui decembrie, e început de ianuarie... | Maria Prochipiuc [03.Jan.06 09:06] |
| Daniela – Victoria, Tu închizi ochii anului, iar eu i-am deschis larg să pot privi anumite lucruri, mereu în aduceri aminte, nu cunosc zig-zagul animalelor mici, care merg pe trotuar, cine știe e posibil să fi mers și eu pe trotuar. Timpul pulsează mereu a treceri, viețile se repliază în noi și alții care vor veni. Bună Daniela ! Ne putem naște în orice zi, nu e vorba doar de nașterea fizică, consider darul tău de Crăciun o naștere a spiritului, l-am primit ca trimis de cineva drag cu ochi albaștri și …poate fi o a doua naștere, dar orice naștere e totuși o bucurie, poate doar durerile nașterii aduc uneori nefericiri, dar trecătoare. Am primit darul tău de inimă. Vasile - e moment deosebit pentru mine că te aflu în miez de noapte aici la petrecerea dată de Daniela, o consider petrecere, fiindcă …, dar știți voi ceva ce eu nu știu… Adrian - Cineva care calculează anii și nostalgia lor ne îndeamnă la zâmbet, hai să zâmbim! Ion Diviza – Anul începe și se sfărșeșete cu noaptea dintre ani, metaforic i-ai dat acelei nopți numele Maria, frumos, cine nu ar accepta acest lucru. Da, ea a rătăcit prin troiene, dar mai ales prin ploi, a trecut și Prutul, dar nu…ci pe la vama sculeni. Ei uite că nu am reușit să răsar la momentul potrivit, abia azi am reușit după o lungă agonie să răspund, acum în prag de an se dau colaci , nuci, mere, de la plăcinte au rămas doar poalele… Dorin- te-am regăsit prin nămeții acestei zile, îți mulțumesc! Vă mulțumesc vouă tuturor pentru dragostea voastră pentru semne și mai ales pentru ce aveți dincolo de cuvinte. Va iubesc oameni! | |