Comentariile membrilor:

=  "dai bice valurilor"	Monica Manolachi [27.Dec.05 12:14]
Găsesc aici o expresie abstractizată a neînduplecării pe care doar ploile o pot auzi dacă ar avea urechi. Oare ploile au urechi sau ele există doar pentru cei ce aud? "Oh, voi, ploile mele, dragele mele, nici un cuvânt nu va schimba un maharadjah într-un nufăr, nici o corabie nu va apropia malurile verzi de nisip de semicercul cu 7 culori" - aș scrie "șapte" Mi-a smuls un zâmbet expresia "dai bice valurilor" - frumoasă imagine a zbuciumului vital. Remarc contrastul acesteia cu "magmă râncedă din Palais Royal". Cred că este: "fiicele mele"
=  primesc să mă uit din nou în oglindă	Monica - Nicoleta Făgețean [27.Dec.05 14:26]
Cred că ai ales viu, și bine ai făcut! Drag, moni
=  liberul arbitru	Dorina Maria Harangus [27.Dec.05 15:04]
Mi-a placut finalul "Morala: ori mă leg de catarg,ori cobor mintea în inimă, ori culeg... mere, pere, trandafiri. (Oare ce voi alege?) Un, doi, trei, un, doi, trei, Un pas înainte, doi înapoi, vin, plec, viu(?)" Cand, "dupa clipa amestecata de trufie si sminteala, nici un cuvant nu va schimba un maharadjah intr-un nufar" ne ramane ALEGEREA.
=  eu aleg..	Tania Cozianu [27.Dec.05 17:17]
după clipa amestecată de trufia și de sminteala petuniilor se-arată semicercul celor șapte culori nu mă-ntreba ce vine după cea de-a șaptea culoare oh, voi, cuvintele mele, dragele mele, vă las să-mi legați unul de altul, unul câte unul degetele alb-gri-gri pot apropia mal verde de nisip de mal-verde-de-nisip ca și când.. ca și cum îmi lipesc fruntea de oglindă un singur ochi. un mare-singur ochi întors spre mine oh, voi, desfrânatele, rătăcitoarele mele degete.. mă legați de catarg între cele patru vânturi până când are să-mi coboare mintea în inimă un pas înainte încă un pas înainte peste pasul de dinainte eu aleg.. eu aleg.. mere, pere, trandafiri, catarg, corabie, oglinzi și petunii eu aleg.. cuvintele care nu pot preschimba nuferii in nimic, ploi, răscruci eu aleg.. eu pe corabia aceasta, la balul acesta, rămân singura curtezană neadulmecată cu ochi vii
=  Monica & Monica, da!, ploile aud și noi alegem viul	carmen mihaela visalon [27.Dec.05 18:45]
Monica, Poezia a pornit, de la o replică, la un text intitulat “umiditate zero” postat de Costin Tanasescu, în 2005-12-01, pe site. stând în ploaie nu pot să mă gândesc cum se cresc copiii cel mai bine poate că-n impermeabile-mbrăcate pe dos să nu treacă sângele de la unul la celălalt ori din trupurile lor către perfuziile cerului,... text, din care au crescut “în magma râncedă” a semnelor de întrebare, gâdurile mele, până au ajuns la vârsta petuniilor de zăpadă și au pornit să-și rupă condurii în oglinzile palais-uli Agonia, dansând și arzând (în) cuvinte, pe care doar ploile știu să le audă și să le spele de păcate. Mulțumesc pentru trecerea ta, și-ți doresc să ai parte de apă vie, în anul ce vine, în anii ce vin, și sa nu te lași furată de gânduri curtezane ci doar de gândurile Ra. Onorată de zâmbet și de sugestii. MO, Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile ? spunea, poetul preferat al lui Nichita, Mihai. Evident, cu gândul cel bun aleg viul, cu cel nebun aleg petuniile și lupta cu Sfinxul și mă pornesc Ulisă, prin lume,străbătând mările pentru a găsi, la capatul drumului, ceea ce mă așteaptă acasă. Tu știi cel mai bine, Cum apare Iupidup de nicăieri, învățându-i pe copiii cuminți arta de a se cunoaște pe ei înșiși. Fericită să te găsesc aici.
=  Eu aleg liberul arbitru	carmen mihaela visalon [27.Dec.05 19:19]
Maria, Tania, Pana voi avea un bob ragaz, va las in compania lui Bernard Werber. Revin. Retetaunui suflet
=  hmmm	florin bratu [27.Dec.05 20:39]
uite ca si aici m/ai prins in offside ca nu am prea vaste cunostinte despre mitologia mayasa, cu exceptia catorva zeitati destul de ambigue si de eroi civilizatori. probabil am remarcat si cateva referinte la scrierea cu noduri colorate in care se citeste intuiesc zodiacul.treci insa prin mitologii cu aceeasi naturalete, de la simbolismul sfincsului la trimiterea catre simbolismul hinduist al mantrelor si al nufarului ca eternitate, apoi intotdeauna inserezi referinte livresti si/sau cotidiene. o capacitate de dans pe care nu cred ca am mai vazut/o. un joc cu margele de sticla (prin liceu incercam sa inventez jocul asta ca un astfel de salt prin varii mitologii sau ermetisme de tot felul). insa insuficient ptr a fi poezie (am mai spus asta). te admir ptr niste cunostinte insa care sunt destul de rare in ziua de astazi. mai admir si anumite jocuri care din nou imi amintesc de barbu la tine. uneori jocuri aproape copilaresti si dezarmante, alteori mimand incifrari universale (si tot la barbu ma gandesc in ambele ipostaze, fie din cantec, fie din ritmuri). am retineri in a fi de acord cu aceasta conceptie asupra poeziei, dar pot sa nu urmaresc fascinantale tale jocuri de pe aici. in toate aceste ipostaze iti doresc numai bine in noul an ce se apropie si sa ti se indeplineasca toate dorintele.
=  maya	Nick Beres [27.Dec.05 22:34]
Florine, Maya inseamna "realitatea care ne inconjoara, privita ca iluzie", in hinduism. Textul nu are legatura cu mayasii din America.
=  concept of maya	maria balan [27.Dec.05 23:00]
.."the world is an illusion" and "The self is the enemy of the self and the self is also the friend of the self". sub puterile maya fiinta isi uita adevarata natura...pierde contactul cu Sinele si devine un Ego cu un trup si un nume. pe mine m-a bucurat versul "primesc sa ma uit din nou in oglinda", e gestul care ne poate elibera de sub tirania iluziei. si da..maya ne obliga la o alegere. cu aceasta constare in minte, poemul tau pare construit ca un ritual al desprinderii de acest taram al pierzaniei. ii dau dreptate lui florin bratu cand spune ca treci prin mitologii cu naturalete. poemul acesta evolueaza ca un spectacol, dezvoltand in registru dramatic conflictul intre iluzie si natura realitatii.
=  frumos de tot	balan mihaela [27.Dec.05 23:17]
frumoasa poezie, aceasta lume, hmmm.. pot spune ca e una din poeziile care mereu reusesc sa ma arunce in mine, un , doi , trei, nu cred ca vreau inapoi, aici e bine, si urmarind curtezanile cu ochii vii, atat de frumosi, cobor si eu mintea in inima, si o lasa acolo numai bine
=  nick beres	florin bratu [27.Dec.05 23:33]
dap. ai dreptate. mereu îmi face figurile astea carmen. acum m-a indus în eroare culorile alea și continuarea cu discuția purtată, creierul meuasociind asta cu culorile scrierile mayașe din noduri pe o funie, care erau colorate (un mesaj, o discuție oarecum). oricum tot îs pierdut la fiul acela împârțit (în maya logica se evaporă pentru că e o realitate falsă poate). maharadjahul are acum un context, mantrele nu îl mai pot salva și rătăcește mai apoi după curtezane, însă chiar așa, tot se sare am impresia la cele 7 centre subtile din mistica islamică (cu culorile lor) pentru că într-o trimitere la yoga nu înțeleg rostul semicercului. știu că la islamici există 7 ceruri (nu cred că și în hinduism) la care m-ar trimite acel semicerc, precum și centre subtile care ar corespunde respectivelor culori cât de cât (dar se începea cu galbenul inimii, gri, alb și parcă negru). tot în yoga asta ar fi pașii lui budha la naștere cu implicitul spargerii mayei, dar tot nu înțeleg. plus oglinda aceea, parcă exista o trimitere budhistă la o oglindă dar îmi scapă și asta. hmmm. îs cam bou uneori. era clar dacă nu mă uitam ca la poarta nouă că e vorba de iluzie și de vălurile ei. presupun că mai departe se poate citi un fel de ritual de inițiere în care dacă nu se respectă coborârea minții în inimă nu mai poți pleca viu (celelalte două ipostaze îmi lipsesc din nou). prin urmare săracul maharadjah... oricum carmen încearcă adesea sinteze surprinzătoare, pe care îmi e greu să le descifrez. ultima oara am încercat la un text cu referințe la mitologiile egiptului și tot l-am ratat pe anubis parcă. carmen carmen carmen ... mulțam nick
=  Nepotul lui Rameau	carmen visalon [27.Dec.05 23:52]
Florin, asa cum ti-ai dat seama Nick și Maria au intuit corect. Despre iluzie este vorba. Cât despre semicerc, el este curcubeul care se-nchide in cele 7 culori ale cercului lui Newton, alb-gri-gri-ALAbastru. Acum trebuie sa dispar putin sau putin mai mult. Pana revin cu precizări despre majaradjah, las commul pe care ti-l pregatisem... Commul 1 pt Florin, devenit comml O. Florin, oricât de mult îndrăgesc eu piramidele și civilizația maya, trebuie să recunosc că nu le-am adus cu mine in aceasta poezie, care a plecat de la o replică dată lui Costin Tanasescu,de la un e-mail cu prietenul tau Adrian Grauenfels, de la o lectură Jean Starobinski, Textul si interpretul, cap. Nepotul lui Rameau, lectură care m-a dus cu gândul la Eminescu și, pe valuri, la Ulise, pentru ca în final, fără să înțelg foarte bine ce si cum, să-mi vină în minte un bal a lui Poe dar și rugăciunea inimii și toate să se termine și să reînceapă cu simbolul rosei, spre care, recunosc, m-am folosit de perele malaiețe ca să păstrez cadența. Regret că- “nu poti fi de acord cu acesta concepția mea asupra poeziei” dar asta este. Și nu vorbesc acum-de “concepție”-, pentru că eu nu am un program. Pur și simplu, sunt ceea ce sunt și... sunt ceea ce sunt, pentru că am capacitatea de reacționa precum un copil la diverși stimuli afectivi, spirituali, intelectuali și de a intra în diferite roluri trecând în pas de vals din oglinzi în oglinyi. Am și dezavantajul, de a nu avea mare putere asupra minții mele, de unde gândurile care, o dată pornite se duc în direcția în care vor ele, și se întorc acasă după ce au dat un ocol prin inimă, si au nascut cuvinte din flori, cărora eu trebuie să-le dau un chip și nume. Cu siguranța, îți amintești că, cineva a spus odată: “Cel care-si stăpânește mintea este mai puternic decât cel care stăpânește un regat”, așa cum cu siguranță nu te vei supăra pe mine că am bucuria sa+ți reproduc intrareaîn joc a filozofului lui Diderot: “fie vreme bună rea, spre orele 5 seara, am obiceiul sa mă plimb în palais royal-(nota mea: și eu am obiceiul să mă plimb prin palatul royal al cerebelului meu, chiar dacă vremurile sunt de tranziție...)-Acela care este văzut singur, stând pe banca lui D’Argenson, sunt eu. Vorbesc cu mine însumi despre politică, dagoste , artă, literatură sau despre filozofie; îi dau frâu liber minții, în toată nestăvilirea ei, o las în voie să urmărească primul gand cuminte sau zănatic, care+mi trece prin cap, așa cum îi vedeam facând pe tinerii noștri dezmățați care urmăresc pe aleea Foy o curtezană cu aer ușuratic, cu fața surâzătoare, cu ochii vii, cu nasul în vânt, părăsind+o apoi ca să urmărească o alta, legându-se de toate și nerămânând cu niciuna: gândurile sunt fetișcanele mele desfrânate.” Îți mulțumesc deci că m-ai laudat și m-ai certat, îți mulțumesc că mi-ai urat de bine în noul an și te rog să mă ierți pentru abaterile de la normă și poezie. Așa gânduri, așa mamă, asa karmă Cât despre anul ce vine, unul din lucrurile pe care mi le doresc este să mai scrii poezii din acelea care mă faceau sa crăp de ciudă că nu am talentul, umorul și mintea ta de filozof.Toate cele foarte bune. Cu drag, carmen Multumiri generice lui Nick, Mariei, Mihaelei. Promit sa revin punctual daca nu-mi pica netul.
=  erata	carmen visalon [27.Dec.05 23:53]
maharadjah
=  inca o erata	carmen visalon [27.Dec.05 23:57]
"nu poti fi de acord cu concepția mea asupra poeziei" mai sunt si alte greseli dar, nu am timp sa corectez.
=  Dorina-Maria Harangus,	carmen visalon [28.Dec.05 16:01]
Între ispita instinctelor și ispita orgolioasei femei fatale, femeia Ulisă, navigând în căutarea ierbii fiarelor este, de 3 ori, la cheremul gândurilor sale, fiind deopotrivă vulpea și vânatul plăsmuirii care o împiedică să mai fie Eva. Frumoasă, ispititoare și nepereche, EA se apropie, din ce în ce mai rafinat de Lilith, negând viața. Si totusi, rămâne liberul arbitru. După ce am gustat din fructul interzis, după ce am alergat după pere mălăiețe, exista libertatea culegerii trandafirului care dincolo de spini, ofera bucuria iubirii. Să ai puterea să-ți cobori mintea în inima, să nuntești animus cu anima, să refaci cercul oprind spirala renașterii în iluzoria vale a plângerii, iată subiecte pe care le aștept în actul 2 al monologului umbrei cu Pajura sa. Este timpul ca sufletul să învingă iluzia. Maharadjahii sunt trecători, adevăratul iubit este cel despre pe care ne vorbește RUMI: Iubitul tineretii tale Poate fi fermecator si elegant Dar niciodata,niciodata, fidel. Adevaratul amant este Cel Ce sorbindu-ti ultima suflare Iti deschide portile raiului. Evident, nu trebuie să iei în serios gândurile mele care se schimbă de la o clipă la alta. Și totuși... La mulți ani și sărbatori fericite.
=  Tania, auzi marsul nuferilor de zapada?	carmen visalon [28.Dec.05 17:34]
Draga Tania, Cu talenul tau, cu darul meu de a compila ne putem apuca de scris piese de teatru.:) Sarbatori fericite! Ploi, Răscruci Amelie:după clipa amestecată de trufia și de sminteala petuniilor, se-arată semicercul celor șapte culori, Léon: nu mă-ntreba ce vine după cea de-a șaptea culoare… Călimara de birou-porțelan decorat cu flori pictate, glazurate, montat în bronz, marcat în pastă Limoges, mic defect la circumferință-: oh, voi, cuvintele mele, fiintele mele, vă las să-va legați unul de altul… Unul cate unul degetele au pornit apasarea pe clape alb-gri-gri-iubirea in cercul de alabastru poate apropia un mal verde de nisip de mal-verde-de-nisip ca și când… ca și cum Amelie: îmi lipesc fruntea de oglindă Léon: un singur ochi. un mare-singur ochi întors spre mine Amelie: auzi, iar canta luna la pian la 4 maini. Luna: oh, voi, notele mele, rătăcitoarele fiintele mele. Léon: … Amelie, am visat un ou legat de un catarg, între cele patru vânturi…cineva deschide o ferestra, camera este inundata de raze… Leon: simt… mintea coborată în inimă (valsand): un pas înainte încă un pas înainte, peste pasul de dinainte eu aleg.. eu aleg.. Amelie... trandafiri, catarg, corabie, oglinzi și dupa un nor de petunii...vad ... cuvântul care poate preschimba lumea in nufar Amelie (valsand cu el): Pe corabia aceasta, la balul acesta, in seara acesta ninge. Auzi dansul fulgilor de zapada? Fin: (sfarsit desuet)
=  le miroir avec papillons	Tania Cozianu [28.Dec.05 18:59]
acum nu mai am degete de scris cuvinte măștile mele în formă de fluturi cu aripile petrecute pe după urechi înnodate în cozi la spate mi-au alunecat pe podea și-am rămas doar cu ochiul acela singur mare ne-ars foarte verde cel lipit de oglinda răsfrântă înăuntru înspre inimă și da.. undeva în pădure spre marginea lacului lânga scara de trestie a lunii încep să mărșăluiască nuferii de zăpadă, Carmen.. (et.. il va évidemment rentrer dans le jeu d'Amélie..)
=  Nick Beres	carmen visalon [28.Dec.05 22:59]
Nick, pentru că nu am știut ce să+ți răspund, am încercat o replică la Vid Molcom. Nu este ea prea reușită, dar nu toate măștile sunt la fel de talentate. Un, doi, trei, Un, doi, trei, Aud încet iluzia întunericului. E galbenă, sau poate albastră asemenea legilor căzătoare domol Un, doi, trei Un, doi, trei, In pas de lut, primul vals, Acum, în adîncul mării-umplut cu sirene, răsfiră-n blocuri de gheata Primul vals, ultimul vals, Răsăre vid. replicală Multumesc pentru prezența la Balul Maya. Sărbători fericite!
=  erata	carmen visalon [28.Dec.05 23:03]
răsfiră-n blocuri de gheață ultimul vals, răsăre vid. si replică, nu replicală
=  Maria, Mihaela, Tania	carmen visalon [28.Dec.05 23:40]
Draga, draga, draga mea Maria Balan.Cand tu vorbesti eu trebuie sa tac, iar tu, TU trebuie sa te reapuci de scris! Ai o tema pentru acasa:"the world is an illusion" and "The self is the enemy of the self and the self is also the friend of the self". Astept! Cu sigurata tema se potriveste si pentru un experiment si pentru o poezie predominant anima. Tu alegi! Mihaela Balan, De ce sa nu recunosc, esti un personaj inteligent si talenatat, care-mi da ceva de furca si cu poezia, si cu commurile, si cu fotografia postata. Nu inteleg daca ceea ce scrii este (uneori) indreptat impotriva Fecioarei Maria si a pruncului Iisus, sau daca, pur si simplu, te folosesti de echivoc ca sa promovezi un mesaj care sa ne trezeasca la realitate si sa ne reamintesca ca mizam prea mult pe profan. Pana voi descoperi, iti multumesc pentru prezenta ta aici. Ce mult m-ar bucura sa descopar ca, indiferent de convingerile tale religioase, ai reusit sa cobori mintea in inima, sa depasesti pragul iluziei si sa activezi in zona fara frontiere a Iubirii. Tania, Oglinda cu fluturi, fluturii cu penaj de oglinda, ochiul paunului inchizand dansul pentru a aprinde candela vederii arzatoare a orbului... sunt cateva ganduri stinghere care rasuna pe clapele dezacordate ale raspunsului meu. Poate maine, intalnind-o pe Amelie, voi putea sa-ti multumesc cu un cuvant potrivit. Pana atunci, noapte buna.