| = Dar ai în tine piatra mea de râu… | Adelina Ionescu [02.Aug.07 08:33] |
Un poem frumos… o desprindere spre o întoarcere… Indiferent cât de departe de sine ajungem încercând sã-i înțelegem pe ceilalți, ne întoarcem în cele din urmă în punctul de plecare, la noi înșine... Numai că tinerii ce i-am lăsat cândva acolo, nu mai existã. Găsim doar niște străini, împovărați de incertitudini. Aflãm astfel că toți ceilalți nu ne pot oferi decât o depărtare de universul sinelui… Am ales sã las, astãzi, aici, câteva gânduri cu speranța cã vor ajunge la tine… Pentru cã am citit atunci și pentru cã nu aveam cum sã uit “coincidența”… “La mulți ani!” Sã-ți fie viața mereu o sãrbãtoare, sã înveți sã te bucuri de fiecare clipã cu disperarea conștientizãrii ultimei clipe. Cu prietenie, Adelina | |