| = in slujba minunii | Dana-Maria Onica [20.Dec.05 16:58] |
| Din păcate, uneori nici nu remarcăm "minunea",cum să o mai si valorizăm...Avem, cu toții, momente speciale, de grație; daca le-am ințelege sensul, ni s-ar schimba cursul vieții. Nimic din ce se intâmpla nu este intâmplator... | |
| = uneori nu, | Alina Livia Lazăr [20.Dec.05 22:28] |
| dar alteori da. Așa cum eu cred că nu poți numi tot ceea ce ți se întîmplă experiență, ci mai degrabă uzură, rutină, anosteală a vieții, la fel cred că doar momentele de grație, de fapt minunile, sînt experiența noastră (de calitate), lecțiile pe care le învățăm la școala vieții. Toate întîmplările pot rămîne doar întîmplătoare, ține doar de discernămîntul nostru să le alegem pe cele care sînt norocul vieții noastre - să nu le dăm cu piciorul blazați, defetiști, sastisiți. Să le alegem ca să ne putem alege destinul. Ca să devenim niște aleși. | |
| = Alina a răspuns Danei | Corneliu Traian Atanasiu [21.Dec.05 08:10] |
| mai bine ca mine. | |
| = aș adăuga doar că | Corneliu Traian Atanasiu [21.Dec.05 17:28] |
| minunile sînt norocul nostru. Și nu văd de ce ne-am încrîncena atît veleitari în urmărirea dorințelor, ambițiilor sau doar a pretențiilor noastre (cel mai adesea nejustificate), de ce am revendica mereu răsplata drepturilor meritate, cucerite prin efort și strădanie - și nu am catadicsi să ne ocupăm cu grijă de ceea ce soarta ne dăruiește mai presus și de ce închipuim, și de ce merităm. Să nu știi ce să faci cu o minune e ca și cum a-i da norocului cu piciorul. Gest obișnuit, dar... în registrul sacrului - blasfemator. | |