| = parcă nu | ioan peia [17.Dec.05 08:09] |
| dacă-i la "personale", apăi nu avem voie să criticăm. doar o mică stridență aș remarca: "sufletul erect". hm! nu știu cum e aia! erecțiile, dimineața, la sculare, parcă nu sufletești sunt... am remarcat: "O șopârlă mică sticloasă îmi alunecă pe sub piele. Nimeni nu bănuiește nimic." ei... și-am mai remarcat eu multe, da' mă fac că nu le văd. cugetare: mai pretextează omu', da' nici așa!... | |
| = Semafoarele sunt singurele cu adevărat importante aici. Sunt vii. | carmen mihaela visalon [17.Dec.05 08:13] |
| Rosu, galben, verde, nimic nu este vestic in univesul in 3 dimensiuni, nici macar sangele rece al salamandrei. Vremea iubirii, vremea succesului, chemarea ierbii rasuna de dincolo de ecran. Camera ne avorteaza in marele trafic, din cand in cand claxoneza ceva. Atentie. Pe zebra s=a proptit un pieton. Are burta ca o podea. Sa fie rezonanta sufletului erect? | |
| = din tot sufletul meu erect | ioana cheregi crișan [17.Dec.05 11:31] |
| vă mulțumesc Ioan Peia, maestre, pretextez și eu cum îmi vine cu inspirația și expirația de moment. tocmai tu să nu înțelegi cum poate fi sufletul erect? :) te mai aștept cu drag. Carmen, eu nu am văzut pietonul de pe zebră...e o bună idee:) cineva stă pe trecere în carne și oase. noi toți ceilalți suntem mașini. semafoarele se schimbă degeaba. au viața lor proprie. poate continuăm într-o zi acest tablou apocaliptic... te mai aștept cu drag, ioana. | |