| + the anemone song | Raul Huluban [13.Dec.05 23:40] |
| Aveam impresia că voi găsi un scenariu de film când am intrat și eram interesat de tema tratată și de închegarea textului în sine, dar întâmplarea a făcut să dau taman peste una dintre obsesiile mele, lectura fiind mai mult decât plăcută, reconfortantă pentru luminarea scărilor pe care mintea urcă sau coboară și de unde pornesc forțele scrierii. Începutul nu oferă o pregătire / anunțare a temei ci intră direct în lumea textului folosindu-se încă din incipit de mânuirea unor presupuse personaje menite să ofere un fundament scrierii sau un pretext pentru ce urmează a fi inserat ca sugestie și urmărit pe parcurs. Cu miza textului nu te întâlnești decât de vreo două ori și trebuie să cunoști ce presupune asta într-un asemenea text pentru a putea înțelege, respectiv trăi, în el și cu el. La un moment dat micile fragmente ale 'fragmentelor' (a)duc spre absurd, iar prin acea reușită a spunerii, a redării, spre lejeritatea și energia lui Urmuz (mai ales în ultimul fragment). O reușită și un deliciu consider a fi cele trei contexte în care uterul apare cu sensuri diferite, inedite, pline de semnificații care surprind și fac cititorul să tresară atât la propriu cât și la figurat, simțind mâna sigură și întărind încă o dată afirmația care spunea că în astfel de scrieri conștiința rămâne mereu activă construind mereu legături și conotații diferite. Ar mai fi lucruri de spus dar las cititorul să descopere, să meargă pe urmele mele în lectură. Ar fi potrivit (în opinia mea) să lași un oarecare spațiu între ultima frază și restul textului deoarece vine ca o morală, sau chiar poți să introduci în text "morală" înaintea frazei de final. Foarte fain textul, Maria, de vreme bună nu am citit ceva atât de bun pe site. Ai și câteva typos-uri: "interior umid" - umed, "păianjăn" - păianjen, "siucidă" - sinucidă (e chiar în final). | |
| = sa dea cineva (nu spui cine, nume important, poate dumnezeu) | Maria Damian [14.Dec.05 10:14] |
| sa fie montat textul asta (si altele). mai intii, vreau sa-mi fac o mustruluiala buna pentru greseli - shame on me!!! - (noroc de ochiul tau, ca al meu era ieri obosit la ora noua, o data cu gainile). despre text ce sa spun... incoronat asa cu steluta ii sta al dracului de bine (hi, hi, modestia). in principiu am mers pe un tipar cunoscut (nastere, traire, poate moarte si un "rol" - nu vreau sa-i spun nici individ, nici personaj, sunt prea multi din astia si in viziunea mea, toti ne contragem intr-un general "rol"). doar ca textul, nu-i nici teatru, nici film, e happening - eventual - si miscarea asta continua a spatiilor mi se trage: 1. de la postmodernism (in care eu una am incredere) 2. am regizat o vreme teatru de bar, se mai vad sechelele. intr0un cuvint, se pare ca mi-am atins scopul: am reusit sa produc o tensiune in cititor/spectator, care m-a si augurat cu toate cele frumoase. merci de recunoastere, radule | |