Comentariile membrilor:

+ the break of autumn
Raul Huluban
[12.Dec.05 17:26]
Simțeam nevoia unui discurs astfel aranajat, încât stările în linii să curgă neatingându-se de pleoapele vreunui imaginar prea mult abstractizat . Poemul de față are suficientă forță în munții aceia pentru a atinge limpede structura unei emoții tranșante. Indiscutabil, Daniela echilibrează talerele balanței dinspre nemurire în ideal până la acel spațiu și timp ca tot unitar, viu și enigmatic. Despărțirile fac parte dintr-un alt șir, deținând contorul nimicniciei din om și tocmai de aceea spiritul înalt le vede ca pe un fenomen natural ("e o evidență dragul meu/ tu nu mai iubești/ eu nu mai iubesc"), iar cetina... cetina nu este ea semnul mereului verde, mereului lucid...? Timpul nu cunoaște măsuri, nu cunoaște dureri, el fiind "firul întins al morții" care se leagă de văile și cărările oricărui rătăcitor. Tu ai ales, eu am ales - această delimitare denotă esențializarea perfectă a formei fiecăruia; căci din femeie cădem toți, dar apoi ne clădim din teamă sau din strigăt o grotă unde se coace destinul. Inăuntrul se coace altfel, în alt tărâm - unul în triunghi. Să scriem atunci despre cei de sus, despre neoameni.

 =  îngerul alternativ
ioana cheregi crișan
[12.Dec.05 17:47]
văd că a trecut Raul pe-aici înaintea mea, ceea ce mă bucură, pentru că a spus ceea ce era de spus. totuși voi lăsa un semn. cred că acesta este un poem despre alegere. ni se deschid răspântii în fiecare clipă alegem. și aceasta înseamnă că despărțim un destin de altul care e doar potențial. e o evidență așa cum ai spus. e un poem echilibrat despre starea de fapt, despre felul în care ne alegem îngerii...:)
mi-a plăcut mult.
felicitări!
cu drag,
ioana.

 =  după fiecare cădere
Mihai Tita
[12.Dec.05 20:58]
"departe unul de celălalt
ca doi munți neatinși de zăpezi"
destul de banal.
dorinte impachetate sub brad in loc de amintiri. acest cadou este de neiubire? eu zic ca e tocmai iubirea. nu inteleg sau ma fac ca nu inteleg :)

a doua strofa mi se pare si mai slaba. toti cochetam cu echilibrul. da, viata este o ata intinsa deasupra raiului si iadului, dar de ce n-am cadea intr-o parte? echilibrul inseamna complacere.

intreaga poezie mi se pare o asteptare care poate deveni penibila.

numai bine, te citesc in continuare
cu drag
mihai

 =  Superba poezie!
ioana matei
[12.Dec.05 22:37]
Multumesc Elia Victoria Luca! Eu cred ca POEZIA traieste doar prin NOI, sfartecandu-ne sau (foarte rar), descriindu-ne preaplinul! EA nu poate EXISTA decat asa. Si cand, noi nu mai avem solutii (in cele doua cazuri, evident!), fugim in lumea POEZIEI! In rest, vorba poetului, "ce din..."

 =  Răspunsuri din noapte
Ela Victoria Luca
[13.Dec.05 01:30]
Raul, un comentariu care mă surprinde plăcut prin articularea uneor elemente din poem care sunt pe linia transparentă a trinității. Fiindcă nu știu cum, dar ochii tăi par a fi privit dintr-un dublu, construind o piramidă de sensuri. Mulțumesc pentru că ai ales acest poem.

Ioana, tu adaugi ceea ce secundele-ntoarse reflectă: îngerul sortit. Alegerile sunt în noi. Și a nu alege este tot o alegere, iar tu cu luciditate lași aici acest înțeles greu de acceptat pentru o mare majoritate. Mulțumesc.

Mihai, despre evidența că acest poem nu ți-a plăcut, e inutil să adaug ceva. Despre faptul că vei mai trece, tu vei alege. Nu putem fi de fiece dată în rezonanță cu totți cei ce ne citesc. Din păcate sau din fericire. Uneori scriu simplu lucruri ce se trăiesc plumburiu. Și ferm spun nu, nu este despre așteptare. Aici chiar ai alunecat pe alt fir. Mulțumesc de trecere.

Ioana, este Ela aici. Fără i. Și fiindcă ai adunat poezie din aceste versuri, e semn că poți asculta în ele rotirea destinului. Mulțumesc, te mai aștept, acolo unde alegi să revii.

ELA




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !