| = Pe urmele lui Sorescu, la Paris | carmen mihaela visalon [11.Dec.05 14:38] |
| în de fiecare data acelasi Paris merg pe o chansoneta îngustă Non, rien de rien... iau amintirile de braț la-ntîmplare ascult poveștile lor cu sfîrșit între cuvinte și las mă las femeie de roșu nesfîrșit strivită de spaime, în luna orbilor bună dimineața, domnule aveți urme de argint e timpul să citiți primele ploi la pagina nouă curînd ne vor ajunge zăpezile vom patina pe simfonia culorilor pînă în zori am uitat la intersecție copilul fără povești alerg non, rien de rien... Pentru ziua aceasta in care mi-ai amintit de uitarea de mine în coltul din mijlocul zebrei, iti multumesc. Iertare pentru rastalmacit poveststii, dar... m-am trezit o clipa la Poarta ... | |
| = Erata | carmen mihaela visalon [11.Dec.05 14:40] |
| iertare pentru rastalmacirea povestii... | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [11.Dec.05 15:41] |
| Et peut importe la rue, la ville, l`histoire. Aici, orașul deschide întrebările în loc de umbrele, la intersecție e doar o iluzie, cred că între timp păunul a învîrtit culorile și a rătăcit printre pașii femeii roșul permanent. Într-o zi vom scrie împreună un fel de poveste, Domnule Lună. :) Et si un jour... Ela | |
| + femeia aceea trece pe un roșu nesfîrșit | Maria Prochipiuc [11.Dec.05 17:40] |
| Un oraș, o nouă poveste, expresia versurilor ne duce spre o realitate concretă, cuvintele se asociază după raporturile reale dintre lucruri. Aici termenii sunt grupați după senzațiile corespunzătoare stării sufletești. Versurile capătă densitate metaforică- simbolică, cu efecte poetice surprinzătoare: domnule aveți urme de argint, citiți primele ploi la pagina nouă, pentru ziua în care își va pierde jocul de-a timpul. Există în acest poem o comunicare desăvârșită între poet și receptor, totul e să treci dincolo de cuvinte și impresii, într-o limbă necunoscută pe care ambii o pot vorbi fără s-o înțeleagă. | |
| = numai virtuosii au prieteni | Erika (Eugenia) Keller [11.Dec.05 21:36] |
| poem care iti dă mult de gândit, la care e greu chiar cu neputintă să te împotrivești și care îți lasă în suflet o amintire sublimă ce nu se poate șterge. | |
| = Maris, Erika | Ela Victoria Luca [12.Dec.05 00:29] |
| Un oraș în care poezia vibrează sub fiecare palmă cuprinsă, ca și cum trecătorul pe care îl ții de braț - timpul, copilul - îți amintesc cum este să treci prin viață cu oameni aleși. Mulțumesc pentru că ai aprins lumina pe aleea principală, spre biserica Doamnei. Erika, fiecare oraș îți deschide o lume, fiecare om îți deschide orașul sfânt din el însuși. Întotdeauna e bine să ne întâlnim acolo unde se aude corul îngerilor. Mulțumesc. Ela | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [12.Dec.05 00:30] |
| scuze, Maria... oboseală din oraș în oraș | |