Comentariile membrilor:

=  mirese virgulă noi	Nicolae Mihai Popa [09.Dec.05 21:18]
Diana, cred în densitatea acestui fragment: „fluturii sunt liberi pentru o zi mi-am îngropat / împăratul purpuriu în inima asfaltului la 7 fără trei suflete / nu vreau să fiu încă o mamă blândă / copilul meu o să primească o gaură în limbă la fiecare aniversare” și mai cred în capacitatea, dar și încăpățânarea, ta de a limpezi ideii și de a miza pe ideii palpabile. O lectură pasionantă. Minus: confuzia apărută din lipsa virgulei în versul „uite fulgerele spintecă rochiile mireselor noi doar ne jucăm...” (mirese noi sau noi doar ne...). Chiar dacă ai făcut-o intenționat, nu cred ar îmbogăți poemul. Mulțumesc și La mulți ani!
=  Nicolae,	Diana Sitaru [09.Dec.05 23:06]
Ma bucur daca textul meu ți-a transmis ceva. Și vreau să îți mulțumesc pentru încrederea în capacitatea mea de a fi coerentă. Știu că pot, însă nu știu sigură dacă în stadiul în care mă aflu, vreau. La confuzia pe care mi-ai indicat-o nu mă gândisem sincer, dar este vorba nu de rochiile noi, ci de noi doi. Adică eu și încă un cineva. Îți mulțumesc pentru lectură și pentru gîndurile sincere. aceeași diana
=  7 fără trei suflete	Ela Victoria Luca [09.Dec.05 23:14]
"nu nu nu sunt tristă și cântecele mele nu sunt recviemuri spasmele din lacrimi nu-mi sunt testament și orice ai crede din iubire nu se mai nasc decât siluetele neantului" Fluturi șchipoi, fluturi răvășiți, răstigniți, plecați din orice crisalidă, fără posibilitatea de a atinge perfecțiunea zborului, doar a culorilor. Amestec de făpturi, care mai de care într-un destin bizar. Povestea unui imposibil, așa simt întregul poem. Un recviem pentru cei ce se metamorfozează în ceva ce nici ei nu știu a defeni, neregăsindu-se. Poate mă înșel, poate azi aleg să mă înșel. Totuși, ceva mă face să cred că nu, fiindcă suntem fluturi solitari: "și nu visăm niciodată același vis chiar dacă ne ținem de mână deschide ochii aici e finalul" Am ales ca titlu al comentariului ceva ce m-a frământat acum mai bine de jumătate de an, sferturile de suflet văzute în fragmente de ore, fie ele sferturi sau alte în-cadrări temporale. Ela
=  finalul	Soare Oana [10.Dec.05 19:07]
"Deschide ochii, aici e finalul".Versul chiar m-a scos din starea de fascinație pe care o încercam citind și am adăugat acest mic șoc al trezirii la plăcerile estetice pe care mi le-ai creat. Mulțumesc, Diana!
=  schelet de care o fi ca nu mai conteaza	Dana Mușat [10.Dec.05 20:05]
Ideea asta cu scheletul de fluture am mai intalnit-o undeva, stiu sigur, suna foarte cunoscut. Nu stiu daca la tine sau la altii, dar exact la fel era: "schelet de fluture". Acuma eu nu spun ca plagiezi, ci ca nu e originala, pur si simplu. Ti-a venit o idee care a mai fost. Lasand asta la o parte, textul mi se pare interesant, are cateva imagini frumoase, bine scrise: "nu vreau să fiu încă o mamă blândă copilul meu o să primească o gaură în limbă la fiecare aniversare copiii fără nume își numără unghiile să-și confirme tăcerea" sau "iubite reptilele nu se nasc se întruchipează" Multumesc. P.S. sper ca a iesit poza, daca nu, ma sinucid infigandu-mi un os de fluture in nara stanga:))
=  raspunsuri	Diana Sitaru [10.Dec.18 14:27]
Ela, Prezența ta întodeauna îmi aduce aminte că nu suntem singuri pe lumea asta și că balanțele se înclină cântărind sufletele altor persoane. Tu știi la ce mă refer. Oana, Nu trebuie să îmi mulțumești, eu îți sunt recunoscătoare că ai avut timpul și răbdarea să citești. Dana, probabil multe din lucrurile pe care le scriu au mai fost scrise cândva, de cineva, eu nu pot știi. Nici nu mă străduiesc să fiu originală, încerc să îămi aștern gândurile într-o manieră zic eu estetică. Ți-a iesit poza, poți trăi liniștită. Vă mulțumesc pentru comentarii și pentru că simțiți.... eu diana