| = fragilitate lucida | Adina Batîr [09.Dec.05 00:03] |
| E un dar sa aduci atat de aproape cititorul si totusi sa nu poata patrunde intocmai in mijlocul acestui firesc-nefiresc. Cred ca adevaratul farmec consta in acest spirit care freamata incontinuu spre un loc din sine, un fel de etui al nevazutelor... | |
| = cum e inlăuntrul tău? | dorin cozan [09.Dec.05 09:11] |
| Florine, textul tau, cat am priceput eu la ora asta, are nevoie de cititori care sa exerseze (re)lectura textelor, texte care pot fi poezie, acte sau "oameni adevarati"...Daca as analiza "nevoia (ta) de exercitiu" secvential, pe expresii, bineinteles ca afirmatii precum "cuibărit" sau "spiță de oameni" sau "oameni adevarati" sau "inima oarba" par redundante; ele rezista, cred, criticii tocmai prin ceea ce incearca sa arate sau sa ascunda. Adica, la nivelul ideii, poemul tau ar putea fi impartit in 2 : prima parte pana la "pe sorata cum o cheama de fapt?" si a 2 -a de aici pana la final Initial, indoiala despre mersul temator al lucrurilor pune pb unei reconectari la fondul intim-strain (sic!) al existentei, dublata de o constiinta care trece dincolo de asa-numitele crize existentiale. Partea a 2 a, elegant, ironic chiar, intreaba daca firescul, naturalul, poate fi redobandit printr-o desprindere desine-cel sătul de ...indiferenta (sa zicem) si cautarea unui numitor comun, al exercitiului de a fi .... ps: sa ma contrazica careva! :D | |
| = "arunca o lumină asupra mea" | Ela Victoria Luca [09.Dec.05 11:18] |
| Și nu pot lua decât sfârșitul, plec cu ranița plină de sensuri, ca și cum aici, odată intrând, "în lăuntrul tău", nu ai cale de întoarcere, fiindcă te duci cu voluptate mai departe, în departea departelor. și singurul exerciți pe care îl admir este al conștiinței de sine. "în loc de oameni adevărați alegând într-o inimă oarbă calea către tine risipind puncte de odihnă în umbre de sarcasm oarecum în afară de timp..." Ela | |
| = Adina, Dorin, Ela :) | Florin Andor [04.Feb.06 20:35] |
| Adina, ... poate a fost doar un refugiu în semn, cu mâinile în buzunarele pline de patimă, cine mai știe ... recunosc, m-am uitat după celălalt, dar apoi a trebuit să plec ... mulțumesc de trecere, la bună veghere :) Dorine, ... ne purtăm cu noi evoluția până la pește, pipăind cu degetele vinișoarele colorate din pietrișul cuvintelor, în speranța că vom regăsi întregul mers al lucrurilor ... nevoia de exercițiu e de împrumut acum, în loc de plămân ... mulțumesc frumos de trecere și veghere :) Ela, ... m-am ferecat pe alte căi într-un refugiu, la nevoie aș putea fi un cuvânt cât să nu mă pot găsi pe mine însumi ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :) | |