| = Lui Marin Sorescu | Sorin Olariu [07.Dec.05 21:15] |
| Tragandu-si numele din soare Poetul care azi e lipsa Prin moartea lui fulgeratoare Lasa confratii in eclipsa. | |
| = Sorescu despre Sorescu | Ela Victoria Luca [07.Dec.05 22:10] |
| "Întâmplarea de a fi poet - oarecum - am primit-o fără gesticulație retorică și fără, măcar, tentația de a-mi perfecționa poza avantajoasă de rigoare. Am primit-o, mai degrabă, ca pe o pedeapsă blândă, așa cum acceptă (accepta) tânărul țăran datoria de a răscoli, prin anotimpuri și zile, sfoara de moșie și explicația mângâiere-dojană a părinților..." și "Aș putea să spun povestea fiecărei poezii - dar ar fi prea lung." Portretul Doinei Drăguț este mai mult decât o aducere-aminte a scriitorului Marin Sorescu, este un cadru poetic prin excelență, în care Omul este parcă aduc înaintea cuvintelor. Cum? prin întreaga-i genealogie spirituală și prin mărturia existenței sale după a sa trecere. Mă bucură să regăsesc aceleași pasiuni atât de aproape. Dacă sînt pus în situații limită (Mersul drept, zgâitul la lună) Curios că nu mă recunosc Niciodată Și zilnic trebuie să mă obișnuiesc Cu altul (Luare-aminte) Ela | |
| = în gînd | Corneliu Traian Atanasiu [08.Dec.05 08:37] |
| Spiritul ludic și ironia lui Sorescu m-au pătruns și m-au frăgezit. Sînt acum fibre în urzeala ființei mele. Mi-aduc aminte că l-am auzit citindu-și poeziile. N-avea pic de har, mi-era tare milă și îl ajutam în gînd. | |
| = lui... | Fanache Emil [08.Dec.05 11:00] |
| Am citit "Puntea" de mai multe ori... Sfasietor volum...Nu pot spune ca sunt mare fan Marin Sorescu, dar "Puntea" e absolut peste toate. Imi place mult "Scara la cer","Plecare"... Si sunt niste versuri intr-una din poeziile lui(din"Puntea") care m-au marcat, ceva gen:"Doamne, am trait si eu printre ai tai/Am facut rau?"...nu garantez ca sunt exact asa.Volumul respectiuv avea si niste fotografii.Ajunsese destul de rau, aproape ca nu-l mai cunosteai... Dumnezeu sa-l ierte, si noi sa-l citim! | |
| = doina | Monica Vajna [08.Dec.05 15:03] |
| aveam nevoie cu toții, cred, de aceste rânduri... să nu uităm că ne plimbăm prin viață! | |