| = "tăcerea mea e cochetă se-mbracă în fir de mătase" | Ela Victoria Luca [04.Dec.05 23:54] |
| te recunoaște atunci când tăcerile vor avea fir de albastru-auriu și vor învârt semnele îndepărtând abia răsfirând ceața și cochet vor veni toate cuvintele ca la o sărbătoare a cioburilor regăsite Ela | |
| = poemul complementarelor | Dana Stefan [05.Dec.05 08:33] |
| oranj-albastru. acordul complementarelor in care, uite, e suficienta o vaga senzatie de portocaliu ca sa puna in echilibru intreaga gama de griuri albastrui. o singura conditie e necesara insa: fiecare complementara sa contina un pic din cealalta culoare. asa ca uite, azi te simt intr-un echilibru, si dovada e ca strangi cu harnicie toate griurile, ce la randul lor vor fi de ajutor oranjului, ca sa-i confere armonia.. Linea | |
| = Ela, Linea | Bianca Goean [05.Dec.05 19:27] |
| Ela, inspaimantator de frumos raspunsul tau, chiar crezi asta? :-) ai prins toate intrebarile in palme, ma bucur. Inseamna ca, at leat, nu sunt singura :-) Linea, uite numai tu puteai sa imi deschizi ochii asupra acestor aspecte. Eu ma tot straduiam sa gasesc sensurile acestui amestesc, iti multumesc, de multe ori intuitia nu-i de ajuns... Drag, cu bucuria de a va gasi pe-aici. | |
| = Tacerea albastra e plina de sunete-lumini | Vlad Solomon [05.Dec.05 21:09] |
| "de parcă nu ne-am fi văzut niciodată cu pădurile ascunse prin râuri" - frumoasa imagine, intensifica cautarea, asteptarea. "Chipul de aer subtire" ma face sa percep toate simturile care apar, chiar nescrise, in poezia ta. Esti simultan, cele doua personaje ale dramei. Imi place mult si sfarsitul, tocmai pentru ca dupa " cerul furat pe bucati", s-ar putea sa te recunoasca. Versurile tale " se aud", soptesc, dar au multa tensiune, continua sa aprinzi stele. Mie mi-ai aprins una, acum. | |