| = Limba zeilor, cea fără de cusur | Alexandru Ciobanu [04.Dec.05 02:34] |
| Domnule Fluierașu Petre, Aleg aceast canal,fiindcă susurul sanscritei mă face să ciulesc urechile. Caut cu interes rădăcinile și ramurile acestei limbi a zeilor prin limba română cea fără de origine și fără cuvinte proprii! După ce zeii au plecat limba lor cea fără cusur nu a mai putut fi rostită și a murit de supărare. E uimitor că găsiți resurse pentru o preocupare atât de exotică. În ce privește întrebarea pe care ați formulat-o, derivând din lectura Deochiul iată răspunsul meu: Domnului Fluerașu Petre. Da există de bună seamă această siguranță a certitudinii. Iată din ce se compune ea pentru că e demontabilă. În primul rând este certă existența observatorului, a celui care face analiza, observația. Apoi este certă diferența dintre punctul său de vedere și punctul de vedere al oricărui alt observator din sistem. Această diferență se produce grație diferenței de coordonate dintre pozițiile celor doi. Într-un fel se observă aceeași mare, de la tărm, de pe vârful unui munte, din avion sau din imersie. De concepțiile și pregătirea observatorului. Cum percepe jungla un vânător și cum o observă un biolog. Cum studiază Biblia un savant și cum o citește un drept credincios. Niciunul dintre observatorii exemplificați nu are interesul să mistifice realitatea, sau dimpotrivă asta dorește, unul poate are un exces de dioptri sau altul un deficit auditiv și declară sincer că în jungla lui nu sunt păsărele. Niciunul dintre observatori nu are motive să se îndoiască de analizorul său. Una vede cel ce vinde și alta vede cel ce cumpără, deși discută despre aceeași vacă. Într-un fel vezi lumea din fotoliu managerului, și altfel se vede aceeași lume, a doua zi, de la coada birourilor de recrutare a forței de muncă. Într-un fel vede scriitorul și altfel vede cititorul, aceeași carte. Am enumerat câțiva dintre parametri unei holograme. Indiferent că e vorba de univers sau de o femeie, de un oraș sau de o limuzină, de o teorie sau de un animal de companie. La rândul său și obiectul observat are numeroase fațete. Intr-un fel se expune o femeie când iese pe stradă, altfel când se mărită, altfel când merge la teatru, la plajă sau la schi. La toate acestea trebuie adăugată relația, legătura dintre observat și observator. Dragostea, tracul, timiditatea, emoția, aroganța ura incompetența pot schimba la rândul lor datele problemei. Dacă am demontat prea mult să montăm la loc. Concluzia este că nu există un adevăr absolut ci atâtea adevăruri câți observatori sunt. Ambii parteneri observat și observator sunt fiecare în propria lui dinamică, ceea ce mai adaugă procesului o dimensiune dependentă și de legătura dintre ei. Nimic nu este absolut deci nu trebuie căutat absolutul. Nimic nu e mai ridicolă decât siguranța ce face astracție de aceste considerente. Știu o carte care prezintă un astfel de exemplu: [154] Marketingul marea păcăleală de Cristian Răduță. Pentru o încadrare eficace în context, te rog să arunci o privire, care va fi lămuritoate din multe puncte de vedere, în textul meu Intrebari la raspunsuri, raspunsuri la intrebari. Aștept si alte comentarii. Cu stimă. | |