| = Minunat | carmen mihaela visalon [28.Nov.05 20:42] |
| "Lumea Șoșanei e populată cu crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu in căruciorul ei peste apele mlaștinii proiectind pe pereți umbre de ierburi palide. Toți crocodilii au culoarea gri, plasați de o mină invizibilă in spațiul vital al Șoșanei. Nu exagerez, e o situație ostilă dar surprinzator Șoșana nu este conștientă de prezența amenințătoare a crocodililor." Adrian, Ai mai scris tu "eseuri", dar altfel. Acum, te-ai intrecut pe tine...ti-as spune eu balbait daca te-as vedea si as avea puterea sa te laud inainte ca sa-mi spui cine stie ce "dragalasenie". Am citit o data, si inca o data, m-am repezit pe net sa aflu mai multe despre dna. Eva Aviar. Ma grabesc sa plasez prima descoperire... si sa-ti cer ingaduinta sa revin. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. Multumiri, | |
| = Lumea Șoșanei | Carmen Voivozeanu [28.Nov.05 20:47] |
| Mi-am pus tichia de vrajitor, am luat pelerina fermecata si am privit in bolul de cristal "Lumea Șoșanei" Ai dreptate: "o doare performanța crocodilului, care a inghițit inversul binoclului, cu care il micșora optic limitindu-i poftele desfrinate... știe că ar putea evada aruncindu-se intr-un tren in mers, dind totul uitării sau succombind crocodilului. Că l-ar putea speria de moarte oprind balansarea, rutina zilelor, bătaile de cord ce vibreaza mătasea apelor tulburi" Sunt incantata sa patrund in acest univers si pe poarta cuvintelor. Globul se tulbura, povestea se sfarseste si nu ghicesc cui apartin cuvintele. Apuc numai sa multumesc pentru imagini si "ne despărțim in aburii mlaștinei" Ina | |
| = "De multe ori cind scriu, nu scriu eu" | Ela Victoria Luca [28.Nov.05 21:56] |
| Ea balansează lumea în piatră coborând pe lacrima unui crocodil timpul desmărmurit e frumoasă ca o întoarcere a lutului în palme și niciodată genunchii săi nu cunosc îndoirea spre nicăieri expoziția se închide la ceasul rotilelor alunecând pe măslinul desfrunzit el are doar brațul din acre îi cresc versuri și face din piatră inimă înserată Adri, expoziția și darul tău de sâmbătă mi-a inspirat "Sculptură neterminată", cu atât mai mult cât a atins o altă imagine din acea zi, o altă scenă a vieții și o altă expoziție. Mulțumesc, discret am lăsat instantaneele nearătate lumii. Acea sculptură a femeii în scaunul cu rotile mi-a reamintit îngenuncherea și mi-a descoperit alte sensuri. Eseul tău are eleganța mâinilor creatoare. Din el decupez ceea ce mă atinge: "Apuc binoclul, flămind de imagini ,caut muntele de sticlă. Stiu, el nu există decit in imaginația mea subminată . Poate de aceea nu ma supară cioburile sticloase care taie talpile pina la singe, infurind crocodilul de gardă . In momentul acela ințeleg ca nu mai e nevoie de metafore, ca lucrurile au simplitatea plaselor de păianjen in care marile nenorociri se petrec intr-un plan bidimensional dominat de un unic păianjen programat sa ucidă." Ela | |