| = Pe foarte scurt | carmen mihaela visalon [28.Nov.05 10:37] |
| Mo-Ni, inima imi coboara in inima pe scara de lacrimi copilul ma poarta de mana daca n-as fi orb te-as vedea. | |
| = lacrima | Ela Victoria Luca [28.Nov.05 11:21] |
| Totul începe cu o lacrimă adunată într-un poem, în care nimci nu perturbă frumosul cules în zori. Și de aceea, totul se va sfârși într-o lacrimă, printr-o adormire de lumină. Eu ascult cum lacrima se pierde prin lanul de oameni. Semn de frumos, Ela | |
| = sugestie | carmen mihaela visalon [28.Nov.05 12:32] |
| Mo-Ni, Am revenit cu o propunere, nu neparat constructiva: striga cioara-ciocârlie,in loc de strigau cioara ciocârlie sau si mai bine corbul-ciocârlie... sa nu te superi. Bi-ne? Drag, | |
| = fetelor | Monica - Nicoleta Făgețean [28.Nov.05 13:28] |
| Sugestie foarte potrivita, Carmen! Uite cate poate face o liniuta! Punte se poate face, pe care copilul din tine il tine de mana pe copilul din mine! Ghemuita in lan, las lacrima sa treaca in pamant si sa rodeasca, Ela, un pas... Drag voua, mo | |
| = Câmpul a murit | Alin Crivineanu [28.Nov.05 23:00] |
| Iubesc limba romana:"Uite cate poate face o liniuta!". Ceea ce n-am inteles eu, dar nici nu conteaza, este "viermele căpitan de prag". Uneori e frumos sa traiesti viata intre paranteze. Totul incepe si se sfarseste cu o lacrima. | |
| = ????????????:oripilare | Raluca Moise [28.Nov.05 23:35] |
| analiza textuala? pe ce text? unde e textul? ne pare rau, dar sa-mi explice si mie autoarea-asa, ca la prosti-ce sunt alea: "strălucirea eternă a minții neprihănite","viermele căpitan de prag","finalitatea mistică a comuniunii este evidentă. totul începe cu o lacrimă"? si as dori o explicatie pertinenta, construita pe urmatoarele niveluri: forma, continut, dialectica, semantica, imaginar, filosofie si, daca se poate, si stilistica. nu avem pretentii mari, sper... P.S. Ce e cu "strălucirea eternă a minții neprihănite" care da "buluc in bucatarie"? va rugam, detaliati. in vederea unui raspuns pertinent, asteptam reactia autoarei care speram sa fie fair-play. P.S. 2 A se citi "Sistematica poeziei" de Eugen Negrici. Poate face minuni in cazul unei asemenea poezii. | |
| = Alin | Monica - Nicoleta Făgețean [29.Nov.05 07:59] |
| OK, in graba am facut o combinatie intre "cate nu poate face o liniuta" si "uite cat poate face..." si a iesit o aiureala! scuze, ador limba romana! viermele capitan de prag este o vietate a campului, ce poate sa fie? | |
| = invitație la toleranță | Monica - Nicoleta Făgețean [29.Nov.05 08:24] |
| Într-adevăr, textul nu există, Raluca. Dar strălucirea minții neprihănite - da. Și puștiul care are revelația că vede! Și viermele unui prag de la care violența se topește în pacea unui cântec. Iar lucrurile astea, crede-mă, nu le pot analiza după criteriile pe care mi le-ai propus. Chiar nu pot... Cu prietenie, Monica | |
| = de la cub la sfera, de la critica la textele sacre | carmen mihaela visalon [29.Nov.05 11:25] |
| Raluca, Am intrat in mare graba pe pagina ta si ce-am citit mi-a placut.:"Și pentru că balaurul își ițea hidos gâtul din găoacea deja prea mare pentru el, copilul își luă inima în dinți ca să nu o ia altfel. Îl mângâia de sus până jos ca să-i simtă zimții uitați de vreme. Curiozitatea nu-l mai lăsa în loc.Mama mea și tatăl meu sunt însărcinați. Amândoi cu mine. Tata are deja migrene. Tot la gândul că mă va avea pe mine. Dar mama parcă nu simțea sarcina. Pentru că era prea mare pentru ea și prefera să nu se mai gândească la ea. Ea vedea un cub mare de oameni."Sper sa am timpul sa revin,sa termin lectura si sa-ti multumesc. Cat despre atacul la poezia Monicai, ai si nu ai dreptate. Ai dreptate, in sensul ca este minunata, plina de simboluri, care ne invita, pe fiecare in parte sa intram in bucataria-athanor si sa-i redam mintii stralucirea eterna, eliberand-o de ganduri pentru ca si ea sa ne elibereze de lanturile iluziei.Nu ai dreptate, cand ii ceri unui poet sa-ti "explice pertinent, constructia pe urmatoarele niveluri: forma, continut, dialectica, semantica, imaginar, filosofie si, daca se poate, si stilistica." Nu toti poetii au facut "facultatea de scriitori":) Ti-as sugera sa porti o discutie cu un critic:)Meseria poetului este sa scrie, nu sa explice.Fiecare cititor are, nu numai proriile chei, dar si propriul labirint...Pentru mine, viermele capitan de plai sunt eu, adica masca acesta care imi joaca viata nelasandu-ma sa traiesc. Cioara-ciocalie, este pasarea care imi vesteste ca...pe tine nu te intereseaza mesajul pe care-l primesc eu, si istoria copilului care vede, ci poezia Monicai, pe care o poti descoperi chiar aici si acum. Cat despre sugestia, sa citim "Sistematica poeziei" de Eugen Negrici, iti multumesc. | |
| = Monicai si lui Carmen | Raluca Moise [04.Dec.05 02:30] |
| poate intr-adevar am fost prea critica in a judeca poezia Monicai determinand-o cu termenul "oripilare". Insa ceea ce am vrut sa spun este (dau aceste lamuriri pentru ca am fost prost inteleasa): 1. ceea ce consider ca fiind "text" este o constructie de cuvinte si termeni convergand spre un sens sau spre multiple sensuri. La Monica nu vad acest sens sau sensurile pe care ea le da textului sau, asa-zisei poezii. 2. De ce nu "vad" aceste sensuri? Eu cred ca 4 ani de studii la facultatea de litere, doua masterate si un doctorat in derulare nu ma fac a fi "oarba" in ceea ce priveste sensurile unei poezii. Numai ca ceea ce a scris Monica, pentru mine, nu este o poezie. Care sunt criteriile dupa care stabilim daca un text/scriitura/scris poate fi poezie? Intr-o lume ce se considera a fi (post)moderna si, deci, relativa (sau invers, cititi cum vreti), fac apel la articolul celebru si prea canonizat al lui Titu Maiorescu, un critic pe care il consider vizionar in ceea ce priveste destinul poeziei: "Conditia materiala si conditia ideala a poeziei". Aici, pe acest site, nu vorbim despre poeti a la Eminescu sau a la Arghezi. Daca a facut ceva bun postmodernismul, este tocmai aceasta "liberalizare"a poeziei de elitism si de unidirectionismprin realizarea de astfel de site-uri. Deci, fiecare persoana care posteaza aici un text doreste a se perfectiona. Insa, lectura acestui "text" nu mi-a trezit nici un sentiment (conditia ideala), ce sa mai vorbesc de catharsis, dar nici la nivelul "materialului" lingvisitic nu debordeaza de imaginatie. Ba ceea ce vroiam sa subliniez in comentariul anterior era tocmai inadvertenta de utilizare a unor termeni ce se revendica unor registre semantice si stilistice diferite. Experimentul - ceea ce ar putea invoca autoarea ca a facut aici, ca fenomen literar - care ar consta tocmai in a utiliza doua registre diferite: cel ideatic si cel familiar ("strălucirea eternă a minții neprihănite dă buluc în bucătărie") a mai fost folosit ca alchimie lexicala de catre Arghezi si in general de catre autorii modernisti. Insa, imi pare rau pentru Monica, nu e cazul ei. Si anume, nu exista nici o coerenta ideatica, semantica, sau de orice alt gen/tip pentru care ea utilizeaza sintagma "strălucirea eternă a minții neprihănite" alaturi de " dă buluc în bucătărie". Deci, de aceea am spus: unde e textul? Si am dorit ca autoarea sa explice - o data ce posteaza aici, pe acest site, unde exista posibilitatea de a primi comentarii la textele postate, eu cred ca are datoria morala de a da curs comentriului meu; daca ea crede ca nu are aceasta datorie, atunci ar fi recomandat sa publice la o editura productiile dumneaei - sa explice, deci, sensul, sensurile, ideea, imaginile, universul acestui text ce se vrea a fi o poezie. 3. Carmen a vorbit despre simboluri. Ceea ce cred ca ea defineste ca fiind simboluri sunt urmatorii termeni: "strălucirea eternă a minții neprihănite", "pustiul", "campul", "cioara-ciocarlie", "viermele căpitan de prag", "sicriul de ceara", "finalitatea mistică a comuniunii" si "lacrima". Bun, aceste cuvinte pot fi simboluri, subliniez verbul "pot", insa ele nu sunt in acest text. Trimitem in acest sens la definitia termenului de "simbol" (Hugo Friedrich, E. Negrici, si alti teoreticieni ai literaturii sau critici-daca mai doriti nume, pot da fara nici o problema) si ii rog, atat pe cei care posteaza cat si pe cei care comenteaza, ii rog sa incerce o aplecare critica asupra modului in care utilizeaza termenii. E foarte important de altfel sa ai proprietatea termenilor. Eu nu pot spune despre nici un text de al meu ca este proza sau poezie, chiar daca constructia site-ului ma obliga a incadra textele pe care le postez intr-o categorie. De ce nu pot? Pentru ca sunt pasibile de incoerenta la anumite niveluri. Nu vreau nici sa par cautatoare de nod in papura. In schimb, scopul comentariilor mele a fost urmatorul: apelul la rigurozitate. Hai sa nu mai postam prostii! Haideti sa scriem astfel incat sa fim noi si ceilalti cel putin/cel mult multumiti! Evident ca nu poti multumi pe toata lumea cu ceea ce scrii, insa sa stii, Carmen, chiar sunt o persoana toleranta in ceea ce priveste literatura,in sensul ca toleranta mea se mainfesta la nivelul acceptarii oricarui tip si gen de literatura. Cu referinta ca trebuie sa fie literatura. Textul Monicai, am explicat la punctul anterior, nu se incadreaza in nici o ratiune/logica de construire a unui gen literar. Iar referitor la explicatia pe care i-am cerut-o Monicai, pe de o parte Carmen spune "Nu toti poetii au facut "facultatea de scriitori" (ceea ce e adevarat), insa se contrazice imediat: "Meseria poetului este sa scrie, nu sa explice". Se contrazice in sensul ca cele doua propozitii nu continua logica pe care Carmen o are in vedere: din prima fraza, mi-am dat seama ca ea este impotriva ideii de scriitor ca formatie, ca "meserie", pentru ca facultatea nu produce meserii si formatii, insa imediat se contrazice spunand exact contrariul. Deci, Monica si Carmen, sunt de acord ca nu toti scriitorii sunt literati, insa un scriitor, dragele mele, trebuie sa aiba un bagaj cultural (oricat de mic ar fi acela) si de asemenea sa aiba curajul de a sta in fata publicului, fie el si virtual, nu sa se ascunda in spatele unui eteric "nu pot explica termenii din poezie, pentru ca poezia nu trebuie explicata, ci simtita". | |