| = fericirea ei de viață! | Zabet Mihai [27.Nov.05 11:54] |
| Ioane nici Radu Gyr n-ar fi putut spune mai frumos: "de ce, doamne, ziua grea de ce, doamne,-atâta ceață și de ce - când el, când ea...? fericirea ei de viață!" De la un capat la altul vad suferinta traita de Gyr in tine. Nu mai am cuvinte... Felicitari! | |
| = * | maria balan [27.Nov.05 15:14] |
| un 'demo' de prozodie aplicata...de nota 10! sigur, in cazul tau, nu e prima oara cand ma incanta mestesugul acesta. dincolo de tehnica, poezia isi face treaba..si ne lasa pe ganduri. 'de ce'-ul tau e o confirmare suplimentara ca poezia nu prea suporta apostrofarile curentelor, modelor... | |
| = Răspunsuri | ioan peia [27.Nov.05 23:29] |
| Mihai, Mă bucură mult prezența ta precum și măgulitoarele aprecieri însoțitoare, cu amendamentul că până la măiestria lui Radu Gyr mai e o vesnicie... Mulțumesc, oricum! Maria, Sigur că mode și curente trebuie să existe, ele împlinind alcătuirea atât de complexă a Poeziei, nenumăratele ei fațete și modalități de exprimare. Important e să nu exagerăm în a valida fără discernământ numai și numai un anume mod de revelare. Uneori, acolo unde moda nu izbutește, convinge forța de penetrare a talentului fără argumentație savantă. | |
| = Întrebarea "De ce,Doamne?" | Bejliu Anne-Marie [28.Nov.05 07:46] |
| de ce,doamne,-atâția nori și atâția ochi închiși? de ce mor atâtea flori în bobocii nedeschiși? Întrebarea "De ce,Doamne?" cred că ne-o punem de milioane de ori în viață.Cu răspunsurile e mai greu.Cu respect,Anne-Marie. | |
| = "de ce, Doamne?" | Ela Victoria Luca [28.Nov.05 11:01] |
| "de ce, doamne,-atât măcel și atâtea oglinzi sparte când e ea și când e el cu iubirea-n altă parte?" Cântec de iubire în altă parte, de nenoroc, oglinda e spartă. Temnicerul nostru cel de toate viețile, își face simpla datorie de a ne închide în celule separate. Și aici, "când el, când ea" doar alte părți niciodată întâlnindu-se. Sau poate doar după noroiul, zgura și pietrele aruncate. Să fie rugă pentru viață, întrebătorul-poet are Poezia în ochiul neînchis. Ela | |
| = Dumnezeu peste tot | Jean Crina [28.Nov.05 14:02] |
| frumoasa poezie intrebatoare desi cadrul e redus la vechea dilema Eu si cu Dumenezeu, obositoarea chestiune de viata "de ce, doamne," si iarasi de ce, doamne; unde ai dori sa dai glas poeziilor tale? de exemplu in vreun amvon dintr-o biserica mai mica? e dragut imi aminteste de psalmii lui Sutz un compozitor baroc o muzica geniala, pacat ca azi nu se mai practica... | |
| + "fericirea ei de viață" | Negru Vladimir [28.Nov.05 14:51] |
| Am pornit de la titlu pentru ca traindu-mi viata printre intrebari am prins un gust amar fata de dragele de ele... nu de alta dar intrebarile potrivite sunt ca un fel de fecioare proaspat siluite... parca le-ai imbratisa, parca le-ai lasa in plata Domnului... din punctul meu de vedere un Nu pentru titlu... poezia este insa altceva... foarte frumoasa demonstratie de echilibristica lingvistica intr-un circ cu spectatori plictisiti care joaca table si din cand in cand ala ce sta de sase mai striga "acum acrobatul o sa cada"... dincolo de versurile excelente si imaginile frust conturate iti ramane gustul acela amar... e semn de prea multa pasiune si atata vremelnicie. | |
| = Răspunsuri | ioan peia [28.Nov.05 18:25] |
| Anne Marie, Ne întrebăm și noi, ce să facem? Nu costă cine știe ce. Dacă tot nu avem răspuns... La fel de interesantă și întrebarea ta. Ela, Poate că nu e nici rugă, poate că nici întrebare. Ci, pur și simplu, poate că... Nana, Mărturisesc că nu știam nimic de acest Sutz și, evident, nu am auzit nici muzica lui. Deși m-ar interesa. Și nici într-un amvon nu am urcat niciodată. Deși... Vladimir, Atâta vremelnicie... Da. Sunt flatat că versurile de mai sus ți-au stârnit foarte interesante reflecții. Doar că fecioarele-acelea, ehei... fecioarelea acelea cu care colindam Căile lactee!... | |