Comentariile membrilor:

=  My fair lady	carmen mihaela visalon [26.Nov.05 21:45]
"și cu ultima daltă mi-au spart osul anotimpului în care se făcea că mor mai departe fiindcă el Pygmalion a uitat între mine și alb două celule de lumină" si cu doua celule de lumina mi-au crescut aripi rotunde cat ochiul de bufnita sculptorii ma striga pe strada discul lui newton nevazand-ma cand ma invart prin cenusa cuvintelor- pe care le pronunt, din ce in ce mai corect:- sa fie iubirea de vina? de invesnicirea primaverii in spatiu si timp
=  Marmura timpului uneste anotimpurile separate...	Vali Nițu [26.Nov.05 22:01]
Ela, Daltile timpului fac sa acopere celulele de lumina si anotimpurile se vor uni in marmura timpului. Vali
=  ca și cum aș fi încremenit deodată	Maria Prochipiuc [26.Nov.05 22:13]
Diminețile unui spetembrie descoperă genunchii reali ai căinței, genunchi ce decupează marmura dând forma zilei, a zilei de azi când parcă o simt mai tristă ca ieri, a zilei în care drumurile toate duceau undeva spre un nume numit iubire, LUV… se vede că drumurile au fost oprite în îngenuncherea anotimpului între alb și restul de culori...
=  mes sculptures en silences	Ela Victoria Luca [26.Nov.05 22:27]
Carmen, cu două celule de lumină am decupat anotimpul, am făcut din el jumătate iubire de demult, jumătate iubire ce o fi când va fi. Între timp, ascult cum bat vânturile. Val, revenirea-n dălți de timpuri, fiecare în al său atelier, face spațio-timpul să se piardă și coincidențele să apară, întâmplări firești ale existenței celei mai simple. Mulțumesc. Maria, dinspre drumuri eu o siliște văd, ea se făcu departe, spre un pitit de cărți în palmă. Acolo nu e Luv decât cu Mi amorul său bine primit în lumea cea ce ne crește; aici, în altă lume parcă, este Ela, cea care își închipuie cum căința de a fi lăsat un genunchi să se vadă se transformă în ruga de a nu fi sculptată definitiv. E ca și cum cineva mi-a adus astăzi dintr-un altfel de timp, în loc de nouă, un șapte. Mulțam, aproape îmi ești, sculptura se lasă neterminată. Ela
=  sugestie ptr refacere....	dorin cozan [26.Nov.05 22:40]
eu sunt jumatate femeie restul dalta
=  Dorin	Ela Victoria Luca [26.Nov.05 23:31]
dacă eu însămi scriam în altă poezie "sunt pe jumătate înțeleaptă", însemană că e corectă afirmația ta. Dalta vine în cealaltă jumătate. Acum știu, orice poate fi contestabil mai ales când e vorba de jumătățile noastre. Mulțam. Ela
=  azi, ma revolt!	petru c.cretu [27.Nov.05 09:19]
'când am descoperit genunchii am înțeles îmi lipseau diminețile de septembrie' ela, si eu sunt poet dar nu pot sa inteleg!! sa-mi explice si mie cineva (poet-nepoet) care-s sensurile? legatura? frumosul,din versurile de mai sus? de multe ori cand te citesc pe tine(si multi altii- poezie.ro), ma simt ca un cioban, asa...aiurea... pastorind pe nicaieri... pe cuvant! azi, ma revolt! uite niste versuri facute ad-hoc, in stilul tau si nu numai: 'pleopele rastoarna linistea gandului albastru ascuns mereu de ochii iubitei' parca si vad comentarii de genul: "pleopele reprezinta o dragoste nemarturisita-gandul albastru..." si uite asa ne pacalim unii pe altii... parerea mea,dragi editori, un joc de cuvinte nu se poate numi poezie... chiar daca autorii se numesc ela, petru sau radu... ganditi-va ca promovati astfel de versuri! des le vad pe prima pagina! cu respect, pentru munca voastra petru c.cretu
=  aveti putintica (si) rabdare....	dorin cozan [27.Nov.05 09:23]
Domnu (uitati ce frumos vb eu!!!!) nu va revoltati asa...fiecare cu oitele sale, domnule...apoi ganditi-va tocmai jocul de cuvinte inseamna poezie, printre altele... Apoi, nu va suparati pe mine, ca daca ajung eu mare va trimit eu (si) pe prima pagina.....
=  ptr domnul....	dorin cozan [27.Nov.05 09:34]
com anterior se adreseaza special dlui cretu...ptr orice confuzie posibila...
=  cuvinte	Fluerasu Petre [27.Nov.05 12:39]
Cuvinte alaturate... sensurile exista poate... insa ce poezie este aceea care inseamna ceva doar pentru autorul ei? Acea cripticizare de care vorbeam intr-un alt comentariu se manifesta din ce in ce mai pregnant... O sa ajungem in scurt timp sa facem o mare rubrica de "ghicitori"! Subscriu si eu la parerea generala, poezia este buna, insa n-ar strica un meleu intre criptic si natural... Succes!
=  răspunsuri	Ela Victoria Luca [27.Nov.05 13:34]
Înțeleg și nedumerirea, și atitudinea luată de dvs. Răspunsul meu e simplu: cititori sunt extrem de mulți, din acești extrem de mulți o bună parte pot vedea aici poezie. O bună parte, nu. Iar sensurile sunt multiple. Să explicitez acum, mi se pare o atitudine nepotrivită față de o parte din cititori. Să nu explicitez, iar este o cale de neales. Eu am scris simplu. Joc de cuvinte nu este, dacă așa a fost perceput, înseamnă că încercarea mea de a scrie poezie uneori nu se potrivește cu stilul poetic al receptorului. Regret, fiindcă de felul meu sunt limpede. Chiar dacă în poezie, vrând-nevrând limpezirea se află la un alt strat decât cel imediat vizibil. Impresiile negatiuve își au și ele rolul lor. Mulțumesc pentru că mi le-ați adresat. Sensul celor trei versuri de început este dezvăluit în al patrulea vers, este completat în al șaselea și continuat până în final. Are coerență și ca idee, și ca trăire, e o poezie cu o anume simplitate. Rubrica de ghicitori există. Când voi scrie ghicitori, le voi încadra acolo. Și atitudinea aceasta pe care o regăsesc în unele comentarii aici eu cel puțin nu îmi permit, etic, să o adopt față de dvs. Și nu o voi face vreodată. Ela
=  ela,	petru c.cretu [27.Nov.05 19:15]
Sunt de acord ca exista poezii care nu se potrivesc cu stilul poetic al receptorului. Sunt de acord ca limpezirea, in poezie se afla la un alt strat decat cel imediat vizibil Dar, Primele 7 versuri imi raman in continuare, tare neprietenoase… Dupa acestea,putem vorbi de poezie, de poezie placuta(imi place, cand vorbesti de osul anotimpului…) Din nou, nu te inteleg cand vorbesti in com., despre etica, ca nu-ti permiti atitudini asemanatoare… Adica, am fost imoral ca te-am criticat!? Uiti ca site-ul are la baza interactivitatea? Interactivi si prin critica, putem fi…nu numai prin laude… Daca ti-am trezit pofte critice sa treci pe la mine… Pumnalele sa le lasi la intrare, ca eu te astept cu flori… p.s. poate te-a speriat un pic titlul, dar aceasta revolta e fara strigate si pietre in buzunare… prieteneste, petru c.cretu
=  opera își ucide cretorul	Gabriela Pierre [27.Nov.05 20:32]
două celule de lumină... trup și suflet nu doar celulele timpului ... sau mitul sculptorului Pygmalion se referă în special la relația dintre creator și opera sa, jertfa pentru creație asemănător cu mitul românesc al lui Manole, statuii neterminate nu îi lipsește decât viața, prin care și-ar pierde farmecul său de piatră însuflețită dincolo de static, zborul dincolo de zbor... apoi până și creatorul Manole piere în cele din urmă dovadă că se cere o jugulare a vieții în schimbul altui mod de supraviețuire dincolo de viață, și creator; Galateea prin insuflețire ar înceta să mai fie ea, precum și Pygmalion; moartea Anei răpește spre ideea de înălțare dincolo de ideea de viață a trupului, și fiecare trup de om ar trebui unit cu trupul de lumină din care s-a format... "Colaborarea intimă între artist și materialele folosite, precum și pasiunea care unește bucuria meseriașului-cu elanul vizionarului, îl duc pe rînd la esențializare, la forma ideii în sine...Sculptorul trebuie să își pună spiritul în armonie cu spiritul materialului." Brâncuși poezie ta este o rugă de la început până la sfârșit pentru artă, iubire, feminin... osul anotimpului sacru mulțumesc de lectură cu drag Pierre
=  opera își ucide creatorul	Gabriela Pierre [27.Nov.05 20:28]
două celule de lumină... trup și suflet nu numai celulele timpului ... sau mitul sculptorului Pygmalion se referă în special la relația dintre creator și opera sa, jertfa pentru creație asemănător cu mitul românesc al lui Manole, statuii neterminate nu îi lipsește decât viața, prin care și-ar pierde farmecul său de piatră însuflețită dincolo de static, zborul dincolo de zbor... apoi până și creatorul Manole piere în cele din urmă dovadă că se cere o jugulare a vieții în schimbul altui mod de supraviețuire dincolo de viață, și creator; Galateea prin insuflețire ar înceta să mai fie ea, precum și Pygmalion; moartea Anei răpește spre ideea de înălțare dincolo de ideea de viață a trupului, și fiecare trup de om ar trebui unit cu trupul de lumină din care s-a format... "Colaborarea intimă între artist și materialele folosite, precum și pasiunea care unește bucuria meseriașului-cu elanul vizionarului, îl duc pe rînd la esențializare, la forma ideii în sine...Sculptorul trebuie să își pună spiritul în armonie cu spiritul materialului." Brâncuși cu drag, mulțumesc de lectură Pierre
=  rapunsuri	Ela Victoria Luca [27.Nov.05 20:48]
Petru, multumesc, eu ascult o impresie si o parere exprimata, vad ce mi se spune, cum mi se spune, cu ce cuvinte, se simte "pulsul", intentia etc. Titlul are doar un rol de a deschide sau a puncta o atitudine. De ce sa ma sperie? Cum de te-ai gindit la asta? Si repet: eu nu voia aborda acest mod de a comenta un text. Exista si mult mai incisive, si cu injurii etc. Al tau a fost chiar elegant fata de altele intilnite. iar daca primele sapte versuri chiar nu iti plac sau chiar le consideri "neprietenoase" (?) eu rain cu intrebari. Iar asta este deja ceva. In plus: - Cind ma refer la etica, nu ma refer la morala, ci la etica mea personala, cea care mi-am insusit-o. - Interactivitatea are si ea diferite modalitati de acordaj sau dezacordaj. Eu am alt stil de a intra in relationare cu un om. - Pumnalele? Abia de am pumnisori, crede-ma. Flori: macar de ar fi fost sub forma de cuvinte. Citeste agale, e un simplu dans. Sau joc. Nu? depinde insa ce semnificatii acorzi vietii, dansului, jocului etc. Si "pofte critice" e o sintagma draguta, desi nepotrivita mie. Multumesc pentru incercarea de a limpezi lucrurile, cu alt comentariu nu voi reveni. Multumesc, gabriela, ai descifrat si mitul, vizibil cumva. Ai vazut ca de fapt descoperirea genunchilor e ca si cum ti-ai da seama deodata ca nu mai poti decit ingenunchea, nu mai poti merge. Ca exista pragul intre ceea ce te-a creat, ceea ce esti si ceea ce vei deveni. Si ca materialul brut din care esti constituit uneori are duritatea marmurei, alteori curgerea luminii. Ma bucura ca ai vazut si sensul Anei. Era foarte usor, era abia atins aici. Ce limpede vezi atunci cind ochii tai sunt cu adevarat luminati. Multumesc pentru statuie. Eu am vrut sa atasez la text o foto cu o statuie a unei femei fara genunchi... dar am ales in cele din urma sa las doar versurile. Ca o sculptura neterminata, omul, poezia, clipa. Ela