| = Voilà | Mihaela Butnaru [26.Nov.05 06:00] |
| Mă încîntă senzația de descompunere treptată și claritatea cinematografică a imaginilor.Se succed ascendent pe ironie ca să ajungă la un fel de supra-ironie...sau cel puțin așa văd eu.De citit. | |
| = rupere / rasturnare / parodiere | Maria Damian [26.Nov.05 15:20] |
| este ironie, mihaela, ai descifrat codul corect, mai sunt si alte elemente zic eu. cinematograficul e diegeza, de fapt. felul de a privi si de a rasturna tipare cliseistice sau prea cunoscute m-a interesat aici, cred ca este de altfel si o frumoasa poveste de dragoste. poate / sau nu / opera aperta | |
| = senzatie de Amelie | Nicoleta Tase [26.Nov.05 16:04] |
| Titlul mi se pare absolut inspirat. Trimiterea la Magritte este intrucatva explicatorie, metarealitatea instituita de limbaj nu poate fi decat reprezentare. Destept construit portretul, in maniera urmuziana intrucatva, amintind ca pe unorizont de interpretare universul marunt din Amelie. | |
| = musca lui Jeunet era a lui Tournier | Andreea Rasuceanu [16.May.06 21:11] |
| foarte fain textul! iata ca scoala de la Iasi nu se dezminte! intr-adevar, simt si eu mireasma difuza de Amelie, dar stim cu totii ca acolo erau Meteorii lui Tournier, inceputul... asa ca, foarte interesant amestec de suprarealism si nonsalanta tipica celor mai tinere generatii. si lecturi, domnule, lucru rar in vremurile noastre... | |