| = palme nedormite se pleacă uitărilor | Maria Prochipiuc [25.Nov.05 10:17] |
| Textul tău cuprinde fumusețea stării de rugăciune, mai mult de spovedanie: palme nedormite se pleacă uitărilor / își caută-ncet genunchii / printre urme de vânturi și geruri / șoptite-ntr-o viață…te regăsești undeva la răspântie de, acolo unde drumurile se împart, acolo unde vin aducerile aminte, a ce-a fost: pierdut-am pariul undeva la răspântie de drumuri prea largi / ascultam glasul preadulce al unei noi eve-n livadă. Mai mult decât rugăciune, e o adevărată spovedanie a spiritului, e o formă de regret a lipsei de comunicare între oameni,și totuși dacă la început în ființa noastră, în relațiile dintre noi era întuneric acum, după ce am avut acest dialog imaginar, ne trezim în lumină. Semnificatia primei strofe așezate și la sfârșitul poemului e împlinirea poemului, parcă dacă nu era acolo trebuia pusă obligatoriu: palme nedormite se pleacă uitărilor își caută-ncet genunchii printre urme de vânturi și geruri șoptite-ntr-o viață se face lumină | |