| = "în definitiv oamenii nu se măsoară, doar cresc cuprinzându-se unii pe alții" | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 16:46] |
| "uneori mă uit pe fereastră aștept poezia pentru a avea curaj să arunc lumini cu brațele pline" alteori poezia se respiră atunci când anotimpurile se lasă în apa sorții, spre a lumina aici un om, dincolo un înger, sau invers. muzica lor să însoțească poemul înspre Luv dinspre Dalba. nemăsurat. Ela | |
| = frumos final | Iuliana Serban [22.Nov.05 16:56] |
| Frumos finalul. Mi-a placut mult. Si imaginea cu anotimpurile care cad. | |
| = Bianca, | Costin Tănăsescu [23.Nov.05 12:09] |
| îți mulțumesc pentru gest. Este un cadou care îmi demonstrează că mai am încă prieteni în această minunată comunitate. Cu drag, CT | |