| + "ea nu sfârșește nicicând crugul" | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 13:52] |
| Poem al unei mâini feminine care atinge o scriitură sensibilă, care conturează luminos un alt portret de femeie, tămăduitoare, din cum arată subtitlul. Contur în linii vagi, pe alocuri, în joc de lumini, cuvinte ca niște mici safire presărate pe margini de vers, discret. Remarc versurile: "O femeie nu calcă nicicând tăcerile" "O femeie nu irosește niciodată piatra, uneori inel, alteori scriere" și ultima strofă aproape desăvărșind chipul celei pentru care poezia este ca o ramă din lemn de cedru: Lut târziu în palmele nu-știu-cui ea nu sfârșește nicicând crugul, mereu ardere, zbatere, ducere Acord acestui text o steluță pentru a încuraja autoarea să își lase în continuare scriitura înspre profunzimi de cuvânt. Ela | |
| = o hahalera | corina dragomir [22.Nov.05 14:44] |
| ce tamadatuitor poem ce "nu calca nicicand tacerile". as zice ca-i de atelier. atat. | |
| = Re | Miruna Dima [22.Nov.05 16:20] |
| Ela: Mulțumesc de semn, îl iau ca atare, și anume ca o încurajare și nu mai mult, pentru că mai am de învățat. Uneori pătrunzi sensuri acolo unde nu aștept să întâlnesc pe nimeni. Corina: mulțumesc de comm. Mi-ar fi de folos niscava argumente. În plus, așa-i, NU calcă tăcerile. | |
| = frumos | Vicu Curleac [05.Dec.05 22:37] |
| Poezia conține adevăr și suferință,este o fereastră deschisă,în care găsim răspunsurile la întrebarea,cine este femeia? | |