| = Iar ninge-n Ardeal? | Alin Avram [21.Nov.05 01:30] |
| Asist la o duioasa telenovela in care autorul detine rolul de macho romantic. Atata mai ninge-n Ardeal ca mi-am cumparat lanturi la masina dar drumurile noastre toate sunt uscate. Esti sigur autorule din Bucuresti ca ninge-n Ardeal? Ma uit pe fereastra si nimic. Am inteles aluzia cu "zanele si fetii care impung pe la dosuri profetii", desi este ieftina. "Doi camarazi" nu prea au ce sa caute in minunatia asta de poveste, suna metalic. "Mai trege" un typo inainte de finalul apoteotic "la pacea din iarna romana". Frumos textul tau Goga, pardon Dumitriu! | |
| = Suflet întors/La pacea din iarna română. | Erika (Eugenia) Keller [23.Nov.05 11:32] |
| Caldă "odă" a iernii ai descris tu aici, Florr "Cetini de brad Esențele-ncep să învîrtă, Urcă un grad Doinind cozonac dar și turtă." mă fac deja să simt frumusețea sărbătorilor de iarnă" Sensibilitatea versurilor tale sunt pentru cei ce stiu că viata înseamna SIMTIRE Felicitari pentru aceste versuri dedicate anotimpului de iarna si frumusetiloe ei. cu drag, | |
| = tot iarna .... | Dumitriu valentin Lucian [25.Nov.05 17:18] |
| flori de lumina-si deschid corola de margean indepartand din lunca ceata de celofan si aratand perechii ce-a-ntarziat pe drum cum ies din hornuri strambe sagetile de fum. pieptene de turturi in parul sau de paie isi prinse o coliba, iar lampa din odaie arunca prea timida luciri din blonde plete caci este prea speriata de umbra-i pe perete. usa se deschide pentru o secunda vantul de afara 'cearca sa patrunda dar in vatra focul somnul nu-si perturba si sforaie subtire prin dintii lui de turba. o umbra zgribulita se-apropie de foc, atenta unde calca, isi face si ea loc se-nghesuie cu grija in micul ciubusor langa puiutii dansei, ce miauna usor. | |