| = Intrigă originară | ioan peia [20.Nov.05 00:44] |
| Interesantă speculație! Excelent scrisă, din punct de vedere literar. În altă ordine de idei, nu cred că invidia este un sentiment atât de plin de virtuți formative. Chiar dacă noul-născut se va confunda, în cele din urmă, cu modelul pe care l-a parazitat, va rămâne ceva ce nu va putea extirpa cu nici un chip: coconul în care și-a conservat, inevitabil, formula chimică a propriei geneze, ADN-ul fatalității originare, arhetipul de consumator neajutorat de marsupii. Iubirea cea nouă va fi un frumos cadavru de gală, căruia scolopendrele îi va plimba sângele dintr-o parte în alta a metabolismului său întreținut cu celule străine. | |
| = Curat speculatie | Andu Moldovean [20.Nov.05 01:01] |
| Mie chiar imi place cand vad Profetul cum se deda la lucruri mici... cred ca are nevoie de aplauze ca vrabia de malai sau ca nebunul de balamuc. "Speculatia" asta, cum bine ii zice Ioan, e doar o deruta ... eu sper sa fie de-a noastra si nu de-a lui Virgil. Astept texte Profetule... cand le ai, da-mi bip pls... la orice ora. Bobadil. | |
| = Andule | Virgil Titarenco [20.Nov.05 19:02] |
| Andule, nu știu dacă am nevoie de aplauze. În general în viață nu mi-au adus bine. Dar, cine știe, poate că viitorul e altfel. De aceea am o atitudine ambivalentă față de ele. Ce n-am înțeles eu, este unde sînt "lucrurile mici". Evident, depinde de sistemul de referință sau poate de suma experiențelor noastre. Eu am scris despre un lucru pe care îl studiez de mai multă vreme. Și cred că nu e cu nimic mai fascinant decît "eterna iubire" despre care probabil ți-ai dori să scriu. Deși este posibil ca unii să considere aceea ca fiind un "lucru mic". Textul acesta a avut o cauză. Și eu l-am lăsat să existe. Puteam să îl sugrum în fașă. Crezi că era mai bine? | |
| = interesant, zic | Elena Malec [20.Nov.05 19:46] |
| Textul e interesant, speculației îi stă bine aici, aluzia la Cain imi place și e fecundă, putea fi dezvoltat, adus din condei, speculat mai mult și mai bine căci se pare Virgil intră intr-o etapa noua și benefică scrisului său, e inclinat să vadă viermele și nu cojița aurie a mărului din grădina poeziei. E un text ce trebuie remarcat. | |
| = re-sentimentul | Corneliu Traian Atanasiu [20.Nov.05 20:59] |
| Genul proxim e resentimentul. Invidia este iubire și ură simultan. Fascinație și neputință. Dorință pătimașă de a avea ceea ce are, și prin asta îți interzice ție, cel pe care îl adulezi. O analiză frumoasă îi face Renee Girard în Minciună romantică și adevăr romanesc. | |
| = bunuț | Bogdan Sevra [20.Nov.05 22:34] |
| e un text lucrat și moderat de sugestiv despre o tematică, zic eu, aparte. cred, totuși că putea fi mai puternic. așa, am senzația că îl citesc pe un admirator al lui Flaubert, care își scrie textele cu mefiență. | |
| = Cain | Virgil Titarenco [20.Nov.05 22:22] |
| Elena, am eu ceva mai vechi cu Cain, Core și Balaam, dar trebuie prelucrat. În ce privește viermele, e interesant, iar paradigma postmodernistă e un spațiu foarte dificil pentru a vorbi despre asta. Dar fiind la personale, nu mi se poate reproșa, nu? Traian, eu cred că invidia este un copil malformat nascut din împerecherea dintre dragoste și frică, poate cea mai cumplită și contra-naturii zămislire posibilă. Dar, scuză-mă, iar am început să folosesc vorbe mari... | |
| = ba nu | Elena Malec [20.Nov.05 22:39] |
| Virgil, comentariul tau mi se pare nimerit și chiar recent meditam la ceea ce este dragostea. Cred ca putem spune e subjugare, a iubi, e a te recunoaște ca supus un mic Dzeu adorat, rîvnit, admirat. In acest sens invidia e revolta față de statutul de supus și nu cel de stăpîn, dorința de a fi tu însuți micul Dzeu copleșitor prin har și putere de seducție.Frica,da, de a darui dragoste în loc de a primi.Asta aș considera eu invidia. | |