Comentariile membrilor:

=  alienare	Elena Albu [18.Nov.05 19:29]
Fiecare are motivele lui...Totusi si eu simt o alienare legata de poezie.ro. De multe ori am vrut sa ma retrag.Probabil pentru ca nu am alta alternativa la fel de comoda, voi mai ramane.Dar simt si gandesc de multe ori la fel.
=  portia de "schimb de vieti"	Iuliana Serban [18.Nov.05 19:56]
In general, o astfel de marturisire cuprinde un strigat. Acela ca "locul" care se indeparteaza de tine sa-ti dea un semn care sa te retina. Altfel am pleca cu totii in liniste, fara cuvinte. Nu ma refer la un loc fizic. Eu nu stiu ce sa-ti spun. Eu am simtit asta. Si am plecat. M-am intors dupa ceva ani, dar n-a mai fost acelasi lucru. Ma bucur de oameni, de ceea ce au ei de spus, le mai las cate-un semn cand simt ca mi-au imbogatit ziua, le mai dau si eu din ce mai gasesc prin mine, dar... ceva s-a schimbat. Uneori ma simt ca-ntr-o gara in care vin si pleaca oameni, ganduri, senzatii... si eu vin ca sa-mi iau portia de "schimb de vieti" pe ziua de azi.
=  Iuliana	Virgil Titarenco [18.Nov.05 20:31]
Iuliana, eu nu sînt un "mare iubitor de oameni", asta ca să nu spun că sînt mizantrop, de aceea pentru mine porția de "schimb de vieți" nu rezonează prea mult. Poate pentru că nu trăiesc în România, deși mă îndoiesc. Eu nu cred în valențele socioterapeutice ale internetului. Evident că există dimensiune relațională aici dar eu o percep ca fiind secundară. La urma urmei sînt mii de forumuri si webloguri ca să nu mai vorbim de chatroomuri și IRC. Cine are nevoi din astea se poate "trata" acolo. Pentru mine a fost așteptare literară. Chiar dacă a avut o componentă sufletească. Nu am vrut niciodată să mă inhib (de fapt asta a fost o decizie foarte conștientă, dacă îmi e permis pleonasmul), n-am vrut să mă inhib și să fiu un "poet mort". Dar nu am vrut să "trăiesc" aici. Am vrut poate să "gîndesc" aici. Literatura, poezia și filozofia au multe puncte de contact cu psihologia și sociologia dar nu cred că sînt tot una cu ele. În ce privește "strigătul", nu știu, nici nu m-am gîndit la asta. De felul meu sînt o fire proactivă nu reactivă. Asta nu înseamnă că nu ascult sfaturi sau nu intru în dialog. Dar viața m-a învățat o lecție foarte dură, că e cea mai mare prostie să te iei după oameni sau să îi consideri responsabili de deciziile tale. Sau să te aștepți să le ia ei pentru tine. Nu aștept nimic de la nimeni. Nimeni nu îmi datorează nimic și nu datorez nimănui nimic. Cel puțin aici. Nu mă amăgesc. În două săptămîni textul acesta va fi o "absolută uitare". Numai o sclipire de geniu sau o coincidență istorică l-ar face să rămînă în memoria cuiva. Decizia mea nu are și nu va avea de-a face cu "un semn care sa mă retina" ci cu o schimbare a ceea ce este acest spațiu. Cred că imaginea de pe site azi este foarte sugestivă. Și nu mă refer la dimensiunea quasi-pornografică sau (i)morală ci pur și simplu la realitatea de fapt. Un "vagin roșu" e cam ce a devenit poezie dot ro. Un vagin roșu pulsînd pasional și submediocru. Cu multă senzorialitate aproape citoplasmatică care în ea însăși e o realitate neutră dar care pentru mine e poate tot mai mult un mucus epitelial care nu îmi spune nimic. Iar nimicul este o senzație care nu poate fi simțită multă vreme. Prin "natura" lui e un zero entropic.
=  Nici eu...	Posogan Horea [18.Nov.05 22:12]
Fiecare membru are propriile lui astepari de la spatiul acesta virtual. Acum cand membrii s-au inmultit atat de mult s-a marit si orizontul paradigmelor, fiecare o conduce pe a lui, sau adopta una din anumite motive(are succes sau din alte ratiuni mai putin practice). Uneori e greu sa stai pe baricade cand esti singur, alteori de saturi de zgomotul obuzelor iar alteori e prea intuneric pentru a mai distinge ceva. Nu o sa mai zic "Adevarul e ca..." ci doar ca traim cu prea multe sperante si deseori ne sunt inselate. Deja am scris destule randuri patetice asa ca ma opresc aici. Cu stima, Horea!
=  Horea	Virgil Titarenco [18.Nov.05 23:00]
interesant răspunsul tău, Horia. Deși este evident o resemnare postmodernistă. Personal nu cred că succesul sau obuzele sînt semnificative pentru literatură, poate pentru tabloiduri doar. N-aș vrea să se înțeleagă că cred într-o literatură "pură". Literatura nu poate fi mai pură decît viața. Cînd încearcă asta devine ridicolă. Dar nu este nici maculatură. Cred în același timp că există o diferență între speranță și așteptare după cum cred că o punere a problemei în felul acesta este o iluzie a imobilității. Dar de fapt problema e alta și cred că ține de cine conduce siteul. Problema e un anumit tip de adicție. Noi bărbații sîntem foarte susceptibili la tot felul de adicții. În cazul acesta îmi pare a fi o anumită adicție la vizibilitate, vizualizare, cu orice preț și pe orice căi. Ușor, ușor asta devine ceea ce medicii numesc exchibiționism, de data asta publicistic. Nici măcar nu e narcisism, pentru că Narcis admira ceva. În exchibiționism simți un impuls incontrolabil de a fi vizibil, de a nu lăsa nimic ascuns. Ești flămînd după ochii celuilalt sau în contextul nostru după clickurile celuilalt. Și nu te mai poți opri, ba dimpotrivă, ai și justificări, ca pentru orice adicție.
=  beh	Andu Moldovean [19.Nov.05 01:33]
Beh, Virgile, tu stii cum se face treaba aia rusinoasa cu scrisul, lasa polemica jos ca macane! Parere umila si bobadilica pe deasupra. Daca ma apuc (ceea ce nu am sa fac nici in ruptul capului) iti bucatzalesc textul asta si iese chappi cu aroma de oregano, asta asa, ca sa fie animalul stilat!
=  Andu	Virgil Titarenco [19.Nov.05 03:03]
Andule, e foarte greu pentru mine să înțeleg ce ai vrut tu să spui. Probabil că sînt limitele mele. Singurul lucru pe care l-am priceput este ceva că ce fac eu e prost și ce poți face tu, dar nu faci nici în ruptul capului, e bine. În rest mi se pare abscons. Cel puțin pentru mine. Am și eu o întrebare, te referi la ce am scris eu mai sus?
=  virgil ...	mircea lacatus [19.Nov.05 10:55]
virgil... nädäjduiesc cä aceastä camerä dupä ce a ars nu este un portret interior al täu si de ultimä orä...aceastä supärare a ta nu o intzeleg...iartä-mä...eu te citesc discret de cand sunt aici si mä bucur de fiecare datä de aparitia unui text nou...sunt convins cä multi fac la fel...märturisesc cä poezia.ro...ar fi mai säracä färä tine...la ce acestä plecare ...si unde...eu cred cä päcatul multora de aici este cä iau lucrurile prea in serios...suntem cu totii niste amatori in si de poezie...am venit aici sä scriem sä comentäm sä ne mai treacä de alean...de ce atata dramatism...de ce atata nemultumire...cerem prea mult de la acest site...eu nu cred cä initiatorul sitelui e de vinä pentru nemultumirile noastre..eu zic cä dimpotrivä trebuie sä-i fim recunoscätori pentru cä a inventat un joc si ne lasä sä ne jucäm cand vrem voi...tu insuti spui cä nu pui mult pret pe virtualitatea asta...ca realitatea tzi-e mai la indemanä si totusi...de ce dramatizezi...ai väzut ..asa e aici..copii iau bätranii peste picior bätranii cocheteazä cu vocile cele tinere...si nimeni nu se supärä...si dacä de supärä le trece repede...si apoi..dacä nu suntem mari iubitori de oamnei... ce suntem ...
=  poza e super	Elena Malec [19.Nov.05 05:11]
nu știu daca sunt, însă, de acord cu textul. Acesta nu e Titarenco, cel care își bea yerba mate încet, cel cu poezia zidarului, al cărților marsupiale, e un străin luînd cu împrumut sufletul sau poetic.Sper sa trecem si peste praful si dezolarea acestei camere cu susul in jos, sa curățăm negativitatea si așezăm scaunul iar la birou.
=  foto și mai ales cuvintele	Ela Victoria Luca [19.Nov.05 11:32]
Eu am rămas câteva minute privind fotografia. Pentru a auzi bine cuvintele. Și decupez aici ceva esențial din text, iar de va fi să vină ziua aceea în care sufletul să caute alt trup (știi că sufletul migrează numai după o moarte, sau cel puțin așa se spune), amintește-ți de tine. Atât. "simt că poezie.ro s-a desprins de mine. Ca o scuamă. Ca un țesut care a devenit hrănit, oxigenat din ce în ce mai precar și s-a îndreptat către periferia trupului meu. Treptat a devenit o superficialitate tot mai epidermică, tot mai izolată de adîncuri. Și apoi s-a cheratinizat pînă cînd a devenit o scuamă. Nu l-am desprins eu, nu îl voi desprinde niciodată." Ela
=  E.I.andreasi	enache ion [19.Nov.05 13:50]
Ca bine ai grait profetule,singura diferenta ar fi ca nu sufletul are nevoie de trup,ci trupul de suflet. Ce ar fi un trup fara suflet? Ceva statuar,rece,fara emanatii.Si iti mai dau dreptate cu locul nasterii tale la ultima frontiera, de ce disperi baiete atata vreme cand eu m-am nascut cu o frontiera inainte, sau poate doua, nimeni nu ma cunoaste si doar cate o insailare a vorbelor batranesti, mai gadila sensibilitatea celor de dupa hotar. Nu te grabi a face un partaj de gandire,liberarismul nu este limitat. Ai luat premiul de la Bistrita - profit a te felicita - premiul a fost dat sufletului, sau emanatiei lui, si nu trupului care haladea drumurile californiene.In ce priveste durerea ta, in privinta poeziei.ro. subscriu, pentru ca nimeni nu mai respecta dorinta batranului haliade.
=  Daca voi ma vreti, eu nu va voi	Dirzu Andrei Ovidiu [19.Nov.05 13:51]
Cum spuneai si tu, cand sufletul nu-si gaseste un locas al sau in care sa arda, se vede nevoit a si-l cauta in alta parte. Undeva unde spiritul sa fie bine hranit, sa nu duca lipsa de acea seva spirituala, atat de necesara. Indiferent de decizia pe care o vei lua noi iti suntem alaturi. Numai bine.
=  valente literare	Iuliana Serban [19.Nov.05 15:10]
Nu vorbeam despre "valentele socioterapeutice" ale site-urilor literare. Ci despre faptul ca ne place sau nu, evoluam doar prin asimilarea acestor "portii de viata" schimbate cu niste oameni. Asteptare literara? De acord. Din partea cui? A ta sau a celorlalti? Fiecare este exact ceea ce este si da ce poate... Si oricum, conceptul de "valoare literara" e atat de relativ, incat... Apoi "a gandi" se infiltreaza in si determina si ce inseamna "a trai". Si... o schimbare a ceea ce este acest spatiu, reprezinta un semn sau un motiv care poate retine un om. Sigur ca "spatiul", oricare ar fi el, nu se sinchiseste de nici unul dintre noi, dar...
=  lenes si indecis	serban georgescu [19.Nov.05 17:22]
nici eu nu stiu, dar sintagma "lenes si indecis, ca orice barbat matur" mi se pare geniala nici eu nu iubesc oamenii si tocmai de-asta aproape ca-mi vine sa spun ca incep sa te iubesc pe tine se vede treaba ca ne-a venit mintea la cap! desi, ...minte, cap ... nici asta nu stim prea bine ce sunt de fapt vroiam sa zic ca si eu, de la o vreme, cand deschid site-ul, am impresia ca deschid televizorul pe un site de teleshopping marturisesc ca am vrut initial sa las aceasta ultima impresie sub minunatul text despre monoloagele vaginului care troneaza in aceste momente in fruntea paginii principale a acestui site pe care-l numim comunitatea noastra dar am renuntat si m-am multumit doar sa intreb "Unde e Poezia?" evident, nu mi-a raspuns nimeni nu e "chic" sa raspunzi la astfel de intrebari in astfel de contexte vaginale ca cel atarnat in crestetul site-ului totusi, suntem pe www. P-O-E-Z-I-E. ro, nu? sau nici asta nu stim? in incheiere vreau sa spun sus si tare ca noi nu parasim niciodata poezia, numai ca, vedeti dumneavoastra ea, Poezia adica, ne mai paraseste pe noi din cand in cand vreau sa zic ca nu locul sfinteste omul, ci omul sfinteste locul parerea mea la urma urmei, poa' sa faca reclama pe www.poezie.ro si la tampoane de ce sa ne enervam? nu?
=  cauză și efect	Virgil Titarenco [19.Nov.05 19:56]
Mircea, așa cum am scris, nu am vrut și nu vreau să fiu dramatic, teatral. Am vrut și vreau să fiu onest și cît mai puțin supus unei emoții de moment. Am vrut să fiu un observator al unui fenomen care se petrece cu mine și oarecum în mine. Este posibil să fiu greșit, să fie un fel de „malaise poetique” sau mai știu eu ce. Dar nu cred că cer nimic de la acest site. Nu am cerut niciodată nimic decît să fie el însuși, după cum eu am ales să fiu eu însumi. În momentul cînd lucrurile devin friabile, labile, se desprind, se mărunțesc, se pulverizează. Eu nu le pot opri. Nu știu unde vezi tu negativitate, Elena. Chiar aș fi curios. N-am urmărit nici negativitate și nici cancan. Am privit ca la o decrepitudine sau poate mai plastic spus, o entropie. Poate vina e la mine, poate nu văd bine. Dar oare un entuziasm superficial nu ar fi la fel de păgubos ca și un pesimism erodant... Cu siguranță aș putea da multe exemple în care văd deteriorare dar oare asta vreau să fac? Să cîrpesc? Să stigmatizez? De fap nu vreau nimic. Descriam doar... Nu înțeleg ce vrei să spui Ela. Mie imaginea mi s-a părut foarte clară. Poate tragică, poate inevitabilă, dar clară. Și cred că pornește de la întrebarea de ce sîntem aici, de ce sînt aici. Ca să îl citez pe Merovingian, „alegerea este doar o iluzie, nu există decît cauză și efect”. Evident, o glumă. Dar totuși probabil că adevărul este undeva la mijloc. Nu pot trăi, nu pot fi eu însumi fără să aleg, dar e o iluzie să nu pricep și să nu accept că sînt cauze care ne domină din umbră. Cred că mai degrabă dacă alegem ceva, alegem între cauze pe cea care credem că ne este cea mai apropiată de suflet. Apoi începe sacrificarea celorlalte. Altfel am înnebuni.
=  revenire	Ela Victoria Luca [19.Nov.05 22:20]
Doream să spun că impactul fotografiei este puternic. Că am stat câteva minute doar privind fotografia și având propriile mele gânduri și stări pe marginea ei. Și că presimțeam că urmează rânduri care vor avea poate un același impact. Și când am parcurs textul, mi-a fost clar că ceae ce am simțit a fost real. Îmi apre rău că nu am fost limpede în primul comentariu, am scris prea vag, tocmai pentru a atenua poate simțirea. Când ceva reverberează în noi, avem de ales felul în care rostim asta. Și într-adevăr dincolo de alegere, de orice alegere, este o cauză. Și aici sunt de acord cu tine, ca și cu felul în care ai ales fotografia și cuvintele din acest text personal. Ela
=  nu știu...	Virgil Titarenco [20.Nov.05 02:09]
Mulțumesc Ovidiu, ești simpatic. Mă faci să îmi amintesc că mai există și oameni necomplicați pe lumea asta. Și ce bine e că mai există. Șerban, eu n-am nimic împotriva vaginelor sau a vaginului. Ar fi absurd. Și nici nu cred că sînt un pudibond. Și nici nu cred că asta e problema mea, așa cum probabil eronat sau simplist au înțeles unii sau unele. Orice lucru are un mesaj. Eu doar am folosit imaginea aceea pentru a sublinia o paradigmă, o descuamare. Despre poezie,... nu știu. Nu mă întreba pe mine. Este. Poate în titlu este. Poate este și mai mult decît atît. Dar, nu știu, poate prea mult zgomot de fond, prea mare diluția, prea rare autocenzurările. Poate prea multă gălăgie pentru gustul meu sau uneori prea multe semnale derutantem încurajări ale nimicului, ale ne-literarului, uneori subtile. Nu știu, prea seamănă a ceva stătut.
=  ...	Laurentiu Nastasa [24.Nov.05 19:53]
Dintr-un labirint de erori scapi intoarcandu-te in ultimul punct de coerenta. De cele mai multe ori acolo se gaseste o nesinceritate fata de tine insuti.