Comentariile membrilor:

 =  opinie
virgil demian
[16.Nov.05 15:33]
imi plac jocurile de cuvinte: (con)sensurile iubirilor consensuale, (s)curgerea intre anotimpuri
e o tehnica originala ce merita dezvoltata pe viitor
si ideea ca in noi gasim doua fiare diametral opuse e notabila
in rest poemul e bine inchegat, se dezvolta armonios
usor de citit si de "vizualizat"

 =  Raspuns
Bogdan Groza
[16.Nov.05 16:55]
Virgile, ma bucura vizita ta pe la mine, si-ti multumesc pentru comentariul tau.
Sa ne auzim cu bine.

 =  noiembriile
Gabriela Petrache
[16.Nov.05 17:02]
După o absență prin locurile astea popsesc aici. te regăsesc un pic altfel, înțelepțit parcă. sau o fi toamna? altfel, plăcut poem, fă-mi loc pe piatră, lîngă tine, să așteptăm ninsorile sau să colorăm cuvintele pînă la o altă nuanță a albului :)

 =  Gabriela, iarna copilariei e in noi :)
Bogdan Groza
[16.Nov.05 17:12]
Gabriela, ai loc pe piatra, langa mine, si chiar mi-ar prinde bine compania cuiva, cu care sa astept ninsorile si sa ma gandesc, cu nostalgie, la zapezile de altadata, din copilaria mea, cand albul, framantat intre bocanci sau sub sinele de saniute, se facea gri, si noi, imbujorati de frig si de bucurie ne bulgaream, ne tavaleam pe zapada, ne bucuram de toate minunile iernii. Si albul acesta murdar, pe alocuri, aducea bucurii in suflet si -n inima, o data cu venirea sarbatorilor de iarna si cu desfacerea cadourilor primite de la mos. :)
Hai sa depanam amintiri, avand in maini o ceasca cu vin fiert.

+ alba ca zapada
Dana Stefan
[17.Nov.05 07:45]
daca e piatra alba, sa-mi faceti loc si mie pe langa voi, va rog si eu.:) daca e cum simt eu, insa, citind aici, vom sta mai degraba in cerdac inveliti in patura alba de lana, asteptand ninsorile ce-au fost si-or sa mai vina, depanand amintiri despre un vanator prea indragostit care si-a scapat in zapada o manusa, unde, apoi, cele mai neaparate vietuitoare ale padurii s-au cuibarit in ea, in timp ce fiecare a adus cu sine in traistuta cate un pic din lumea din care a venit.
poemul albei ninsori devine astfel, poemul Sarbatorilor Albe, inchinat zapezilor de altadata, iar eu las un semn in ceasca aburita, o steluta rubinie din varful tichiutei piticului din poveste..

Linea

 =  raspuns
Bogdan Groza
[17.Nov.05 11:02]
Dana, piatra e mare, asa ca ai si tu loc langa noi. :)
Multumesc pentru comentzriul si luminita ta care face ca albul sa aiba o stralucire mai aparte.

 =  my humble wors
Raul Huluban
[17.Nov.05 12:53]
Singurul plus al acestui text este limpezimea redarii. In rest, ti-as spune ca atunci cand dau de un text care debuteaza cu "o să strige cuvintele" I press the back button. Clisee si schimonosiri, melancolie fara rost si nesustinuta in text. Insa textul are un fir care se leaga destept iar finalul revine cu un fel de inversare a imaginii si ducere mai departe a sensului. Acestea doua ar fi plusurile. Poti renunta la acele doua paranteze din text, doar irita; foloseste-le cand e ceva inedit, e preferabil sa vad intentia ta poetica si nu sa-mi dai sa aleg cum sa-ti citesc poemul. Ce ma deranjeaza e acea "alambicare" si rostogolire din prima si a doua stofa, caci ultima si acea nostalgie si sentiment fata de "(s)curge anotimpurilor" stiu ca e a ta, am mai intalnit-o la tine.

 =  Raul...
Bogdan Groza
[17.Nov.05 13:44]
Raul,
cu cat mai multe pareri, cu atat mai bine. Stii la fel de bine ca mine ca atucni cand scrii o poezie si adaugi un cuvant sau altul o faci pentru a obtine un efect. S-ar putea sa nu izbutim intotdeauna. Cele doua paranteze din text au fost puse tocmai pentru a reda acel efect, care poate fi interpretat diferit: joc de cuvinte, alt inteles etc. Posibil sa folosesc clisee, ma caracterizeaza, poate. Am folosit candva si altfel de cuvinte, de idei, de versuri, mai sofisticate, mai pompoase, mai alambicate, incat lumea ma acuza de "abuzul de pretiozitati" in poemul respectiv. Chestie de gusturi.
Ma onoreaza totodata obiectivitatea cu care comentezi textele. Ale mele si ale altora. Mentine-te pe directia asta, chiar daca unii se mai supara, chiar daca altii te injura in gand. Doar din comentariile si criticile altora, daca ele sunt de buna credinta si constructive, vom putea invata ceva.
Te mai astept pe la mine oricand.

 =  wild child
Raul Huluban
[17.Nov.05 14:09]
Anumite "pretiozitati", tehnici, procedee (numeste-le cum doresti), toti folosim in vederea obtinerii efectului; insa luandu-le in stare bruta si neadaptandu-le propriului, etc, duce spre cliseu si plafonare. Inteleg ce doresti prin respectivele paranteze, dar in calitate de cititor doresc sa aud rezultatul, nu intentia. Cunosc experimentele si textele tale insa nu ai nevoie de apelarea la anumite "idei, versuri mai..." ci de tine, la tot ce te formeaza, caracterizeaza, ridica si coboara. Daca te uiti la Pavel Stratan sigur nu vei simti vreo influenta a pretiozitatii, exagerarii, etc. Mizeaza pe tine, autodepaseste-te, uita de curente literare si de ziua in care te afli. Iti spun pentru ca intelegi, si stii ca nu vorbesc fara a fi sigur de mine. Cat despre ce zici in final, multumesc. Inteleaga fiecare ce doreste, depinde de ce doreste sa inteleaga. Sper sa nu intru in offtopic, despre text e oricum vorba.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !