Comentariile membrilor:

=  .	Costin Tănăsescu [15.Nov.05 09:19]
totul este sintetic. de la simtire pana la cuvant. naturalul sufera si se simte de la o posta ca tu scrii din ceea ce simt altii. versul este ca o punga de plastic care fasaie si deranjeaza, irita... logica poetica personala sufera de/asemnea> daca esti singur in univers cum ai putea sa nu fii singur in lume intr-o casa. hai sa fim un pic seriosi... te astept la pitesti, unde-ai promis ca vii... cu alte identitati ale sufletului madmazel. cu prietenie,
=  seninatate	Elena Malec [15.Nov.05 09:19]
Ai o poezie frumoasa, Tedi, in care tensiunea e dominată nu doar la nivelul limbii, ci al trăirii poetice. E o vorba de o frica sublimată : eu nu simt de tot durerea cât ai simți de emoție un nod pus în gât nu am voce nu am ritm nici măsură și totuși de urât îmi vine să cânt de o senzualitate docilă: praful stă în loc (mă ascultă!) în el conturul are forma întreagă nu o să mă credeți nici eu nu cred dar dă din cap și pare să înțeleagă fiecare expresie a dorului meu O fatalitate(deși nu e cuvântul cel mai nimerit)a iubirii care e acceptata cu seninatate.Si seninanatea e frumoasa per se.
+ Ted	Geta Adam [15.Nov.05 08:45]
Un poem fara neguri, as spune, care totusi apasa prin simplitatea si sensibilitatea lui. In plus, are o cadere / sau un urcus - depinde din care unghi privim - ambele lin curgatoare (si curgerea poate fi spre in sus, nu?). Cred ca merita evidentiat. Cu totii suntem singuri, sau cel putin o parte din noi e singura.
=  Costin	Vasile Munteanu [15.Nov.05 09:33]
Costin, îți răspund din compasiune și din colegialitate. E păcat să îți pierzi credibilitatea (atât cât mai ai), risipindu-ți bruma de talent pe care o ai din naștere sau dobândită prin effort personal pentru a face comentarii negative la perosane pe care „ți s-a pus pata”. Știi povestea cu cel care strigă „Lupul!”. S-ar putea să nu te mai creadă nimeni nici măcar atunci când ai dreptate. În plus, pentru unul care-și intitulează pompos poeziile cu „…Pretexte Filozofice…” mă așteptam la mai multă filozofie și logică din partea ta, dar sunt convins că mă așteptam degeaba. Dacă vrei o singură dovadă, m-aș bucura să recunoști „ideea filozofică” din text sau măcar filozoful care a emis-o. Deducția pe care ar trebui să o faci, o las în plata domnului. Și, în fine, nu știu de ce bați câmpii cu venitul la Pitești, pentru că eu nu ți-am promis nimic. În articolul pe care Nia l-a șters doar te-am felicitat și atât. Adevărat, „pungă de plastic fasaie si deranjează, irita…” e „prietenia” ta de la final. Sincer, tu uman nu te poți purta?
=  Elena, Geta	Vasile Munteanu [15.Nov.05 09:37]
Ce pot să spun mai mult? Încă o dovadă a faptului că sunteți și simțiți. Vă mulțumesc.
+ "pictorul a însemnat pagina rămasă necitită"	Ela Victoria Luca [15.Nov.05 09:46]
A cui este o umbră a femeii, a cui este frumusețea din ea? Ca și cum ceea ce se desfiră în-clipire se poate lumina dincolo de praful lăsat de conturul tabloului. "Praful" care "ascultă" e o existență, o mărturie a ei, ca și umbra. "Preț de o secundă", poemul se ține în sine, ca și cum s-ar fi înălțat prin sunete subtil reverberante: "îmi trec mâinile prin sufletul ei ca și cum i-aș mângâia părul care crește din sine dragostea ce mi-o poartă" Locul în care acest poem începe în tine te eliberează de apăsare, iar colțul acela din Sine dinspre care scrii face ca fiecare vers să aibă o vibrație anume, ceea ce este dificil de realizat, numai un poet care se asscultă, se privește, își simte mișcările interioare, o poate face. Felicitări, aici ai reușit să reunești începutul și sfârșitul, iar eu mă întreb "a cui" este această înclinație întru desăvârșire? Poezie-tablou-melodie-ritm-simțire-idee - toate regăsite într-un singur loc, aici. Închei cu aceeași stare de îndoială a poetului: "probabil pictorul a însemnat pagina rămasă necitită din carte" Și las un semn de prețuire a acestui poem, care mi-a deschis dimineața. Ela
=  locul în care tu începi mă apasă	Elena Albu [15.Nov.05 10:14]
,,a cui ești tu? îi întreb umbra așa frumoasă și blândă de parcă nu te-ai născut din cuvânt" Uneori suntem unul pana la capat, alteori trebuie sa fim doi ca sa potolim semicercul deschis la Facerea Lumii, si sa ne potolim setea cu adevaruri (re)intregi(te). ,,ideatic" :D la superlativ...
=  Oglinda	carmen mihaela visalon [15.Nov.05 10:55]
Am poposit in galeria albastra in fata portretului umbrei. "zâmbetul meu/arată a tablou căzut într-o parte/ rama are un colț îndoit/probabil/pictorul a însemnat pagina rămasă necitită/din carte" Am indoit un colt de oglinda si-am aruncat pe cale pietre de argint. Daca supravietuiesc zilei de astazi, revin. Bunica spunea ca umbra artistlui se vede mai clar prin praful de stele si luna.
=  singur singurel	virgil demian [15.Nov.05 12:56]
"îmi trec mâinile prin sufletul ei ca și cum i-aș mângâia părul care crește din sine" mainile- materiale, sufletul- imaterial...cum trece una prin alta? imposibil de spus, imposibil de imaginat.. nu cred ca pasrul poate avea un sine. freud a spus despre fiinta umana ca ar avea un sine dar nu s-a pronuntat despre podoaba capilara. dar probabil ca tu le cunosti mai bine... "sunetul întâlnește peretele tot ce simt de tencuială s-a frânt" cam mai toate suntele intalnesc peretii, deci ce vrei sa spui cu versul asta? ce ai simtit de tencuiala s-a frant?foloseste var lavabil sau mai bine o imagine poetica autentica. alegerea e a ta "cât ai simți de emoție un nod pus în gât" a simti de emotie- suna cel putin ciudat "nu am ritm nici măsură" iti dau dreptate si apreciezi momentul tau de luciditate din ultima strofa reiese ca esti foarte singur. ca esti singur in casa am priceput, ca esti singur in lume poate fi adevarat doar in cazul in care ai fi un geniu neinteles dar ca esti singur in univers... pe asta de unde o stii?
=  răspunsuri și răspuns	Vasile Munteanu [15.Nov.05 13:28]
Ela, apreciez truda ta din ultimul timp de a propune texte pentru lectură; mulțumesc, poate Virgil are dreptate și eu nici nu am scris pe cât de frumos ai comentat tu. Elena, nu știu dacă sunt „adevăruri”, însă pot mărturisi că sunt (re)întregite :) . Carmen, sunt sigur că ne vom citi și mâine și vom lăsa bunicii timpul să îl numere. „Virgil”, sincer, chiar mă întrebam când o să apari. Am să încerc să îți răspund punctual (evident, cât mă pricep, s-ar putea în anumite privințe să nu înțeleg obiecțiile…): a) imosibil de spus, greu de imaginat; dacă eu nu pot spune (deși, de pare că am spus-o) și tu nu îți pot imagina, nu văd de ce mi-aș pierde timpul să explic ceva ce nici măcar nu poți pricepe; b) sper că cele „trei eseuri asupra sexualității” nu este singura carte pe care ai citit-o; nici din Freud și nici din altcineva (cartea); c) aș putea să îți demonstrez că nu există pereți, dar c.1) a demonstrat-o un filozof pe care nu îl știe Costin nici dacă îl caută pe Net; c.2) ibidem a) – măcar pentru simplu fapt că alții întâlnesc și alt fel de pereți decât întâlnești tu; d) aici m-ai prins; eram pe punctul („cu”) de („var”) a-ți da dreptate, dar m-am gândit: neee, vrea să mă păcălească, dacă ar ști ce este o „imagine poetică autenică”, nu mi-ar spune mie, ar scrie și el o poezie bună; e) dacă eu am avut momentul meu de luciditate ca poet (vezi, nu te contrazic?), de ce nu îl ai și tu pe al tău ca și „critc” și nu ai comenta ca un „Morosophes”; f) și, în fine, scuză-mă, dar „nu îți pot divulga sursele de informare”; prefer să rămân singur (a se citi: fără de tine) Oricum, o experiență să te citească omul. Jenantă, este adevărat, dar, totuși, o experiență. Ce bine că nu mi-am putut-o refuza! De unde ai luat iedul, nene Tudore?
=  pentru Virgil Demian	Alina Livia Lazăr [15.Nov.05 13:49]
nu am intenția de a apăra vreun cuvânt și cer scuze autorului pentru această interpelare către altcineva, în subsolul poeziei sale, dar: Virgil Demian, Dacă nu poți imagina-înțelege-concepe-creiona-cugeta cu referire la trecerea mâinilor cuiva prin sufletul altcuiva, ("îmi trec mâinile prin sufletul ei ca și cum i-aș mângâia părul care crește din sine") îți sugerez să te speli pe mâini de poezie. E doar o părere. prietenesc, li
=  o noua experienta jenanta pentru tine	virgil demian [15.Nov.05 13:51]
a)nu pot pricepe dar speram sa ma ajuti tu. se pare ca sper degeaba, nici tu nu te simti bine cu textele tale b)nu e singura carte pe care am citit-o, de fapt nici nu am citit cartea pe care tu o mentinonez dar spune-mi:CUM CRESTE PARUL DIN SINE?! c)deci era un perete special,un perete mistic care de fapt nici nu exista... d)te-ai prins? tine-te bine... e)se pare totusi ca momentele tale de luciditate sunt mai rare decat credeam f)ma bucur ca ai trait o experienta jenanta citindu-ma. sper sa mai traiesti una si dupa acest text .nu ca ar fi ceva nou pentru tine. e aceeasi stare in care tu scrii textele pe care apoi le postezi pe aici si pe care geta adam le insteleaza intr-o fericire
=  praful ma asculta. sunt prafuit?	Robert Mîndroiu [15.Nov.05 13:56]
Este un poem slab, desi n-as fi vrut sa gasesc un poem slab sa nu-mi interpretezi gresit comentariul. Atat la nivelul tehnicii poetice, care prin exemple ca "sau numai pielea de amprenta căreia/fericirea - scamă pescuită din aer –/preț de-o secundă se ține" da masura unei stangacii a constructiei (metaforei chiar - facil conturata acolo), dar si la nivel de putere a imaginii care este incarcata cu multe clisee. In speta, "zâmbetul meu/arată a tablou căzut într-o parte/rama are un colț îndoit" propune o imagine expirata daca nu prost sugerata, la fel ca "praful stă în loc (mă ascultă!)" - nu-ti iese nici sarcasm, nici ironie, mai ales in compania versurilor precedente care se vor incarcate de gravitate. Iar sa spui "sunt singur" asa de brut si de ne-sugerat (daca imi este permis), denota si o lipsa a culturii poetice. Am gasit unele versuri promitatoare ca "locul în care tu începi mă apasă" sau "sunetul întâlnește peretele/tot ce simt de tencuială s-a frânt", care desi vetuste sugereaza talentul. Cred ca ai puterea de a evolua, dar un orgoliu nemasurat care te va face sa iei in seama doua stele gratuite mai mult decat comentariu meu te tine inca in zona poeticii anilor '60-'70.
=  Virgil	Vasile Munteanu [15.Nov.05 14:00]
ai dreptate; în ce mă privește, e bine să nu mai speri nimic; îmi mai spunea cineva într-un comentariu (sunt sigur că nu-l cunoști...): „nu mă așteptam de la dumneavoastră...”; nu scriu pentru așteptările nimănui, „Virgil”, cu atât mai puțin pentru ale tale; și ar fi bine, dacă poți, evident, să nu îți mai faci tu griji de „momentele mele de luciditate”; e păcat să demonstrezi că, în afara faptului că ești mediocru în gândire, ești și prost crescut (deși s-ar putea ca părinții tăi să nu aibe nici o vină, la un moment dat începem să creștem singuri). Ai avut dreptate. Am mai trăit o experiență jenantă.
=  Robert	Vasile Munteanu [15.Nov.05 14:09]
nu are rost să reiau discuția „steluțelor”; ce cred eu despre ele am spus-o de atâtea ori, încât prefer să o iau ca pe o remarcă sau rău-voitoare sau, așa cum spui tu, lipsit de mai modesta „cultură poetică” a site-ului. Faptul că afirmi că eu scriu în „manieră” '60 / '70 arată că habar n-ai cum scriu eu și de ce. În plus, dacă tu crezi că faci poezii „fracturiste”, cum era cea pe care am citit-o ieri, și ai atins Parnasul cu tramvaiul doar pentru că vă comnetați elucubrațiile cu pretenție de teorie poetică între voi, te înșeli. Sper din suflet că voi evolua, desigur, dar ai putea să îțim păstrezi sfaturile pentru propria poezie. Nu e vorbva de orgoliu, e vorba de convingerea că pentru mine poezia nu este o exprimare „ad-hoc” așa cum credeți voi „în manieră Badea Cârțan”. Sincer, devin îngrjorat abia de ceea ce ți se pare ție promițător...
=  sincroane si neoane	Robert Mîndroiu [15.Nov.05 14:32]
aia pe care ai citit-o ieri nu era fracturista, ci sincronista :))
=  sau poate doar un bec în ochi...	Vasile Munteanu [15.Nov.05 14:36]
sincer? îmi pare rău că nu am reținut; dar n-am avut nici un motiv; asta e, pune-o la „incultura mea poetică”, oricum așa o să rămână...
=  poezia, logica si dreptul de a judeca pe celalalt	Elena Albu [15.Nov.05 14:44]
Eu nu cred in cei care cauta logica in poezie in loc s-o caute in stiinta, acolo unde ii sta bine ratiunii sa se afirme! Si de asemenea nu cred in cei care critica distructiv un poem cu convingerea ca il vor ajuta pe bietul poet sa evolueze.De cand este cineva in posesia cheii catre poezia perfecta sau catre ceea ce va mai fi considerat semnificativ in poezia anilor nostri dupa doua- trei veacuri de-acum inainte?! In plus, la orice aspect al vietii se aplica a nu judeca pe nimeni, inainte de a privi adanc in tine insuti, ca sa te convingi ca ai macar un dram de dreptate s-o faci...
=  astept scuzele...	virgil demian [15.Nov.05 16:05]
sunt "mediocru in gandire" pentru va nu pot intelege metaforele (?) tale? "parul care creste din sine" iti apartine si totusi te incapatanezi sa nu-mi oferi orice fel de lamurire. ca o lamurire ti-am cerut in ideea de a-ti intelege poezia. se pare ca nu te intereseaza sa-ti faci poezia inteleasa pentru cei (ca mine :) care nu sunt destul de sclipitori sa se prinda din prima ca sunt "prost crescut"... nu ma cunosti, nu ai vorbit niciodata cu mine, pur si simplu imi agati o eticheta. deplorabil gestul tau, mai ales cand incercam sa discutam poezia(?) ta si nu educatia mea. jignirile personale nu le accept si ti-as sugera sa-ti retragi cuvintele, adica sa-mi arati tu ca esti bine crescut si astfel sa-mi dai un exemplu. poate ca intr-adevar critica mea s-a vrut a fi dura, dar de aici si pana la jigniri personale e cale lunga. poate ca ai inteles ca ti-am jignit munca cand eu doar am incercat sa mi-o lamuresc
=  Virgil	Vasile Munteanu [15.Nov.05 16:21]
1) „proasra creștere” nu se demonstrează numai între persoane care au un contact fizic, dar, ca să îți demonstrez că nu sunt reticent la „plosca întindea și cu dreapta ce-mi făcea”, am să îmi cer scuze abia după ce îți vei reevalua „argumentele” și îți vei cere tu scuze; 2) nu sunt obligat să demonstrez nimic; după cum spuneam, cu atât mai puțin ție. 3) dacă a fost doar o „încercare de lămurire” (deși am văzut că ai mai avut câteva „încercări” pe site...), asta e, mai încearcă.
=  polemica.ro	Andu Moldovean [15.Nov.05 18:51]
Este interesant sau poate nu cum discutiile din subsolul unor texte de pe site-ul poezie.ro incep sa semene cu niste dezbateri pe tema constitutionalitatii articolului cu schimbatul presedintilor celor doua camere (ca tot e la moda).. adica cu final previzibil din moment ce totul este asa cum este si functioneaza dupa legi stricte (inca). Daca imi este ingaduita o parere, Vasile scrie bine, este unul dintre poetii promitatori si intra in categoria aceea restransa pe care nu noi (contemporanii sai) suntem meniti a-i judeca valoarea. El a devenit in ultima vreme usor polemic (el care mai demult nu raspundea la aproape nici un comentariu :-) si asta a deschis "cutia Pandorei". Nu cred ca Vasile este un om care vrea sa atraga atentia asupra poeziei sale, nu este nevoie iar el stie asta. Cred ca s-a petrecut ceva care mie imi scapa... poate voi afla, candva ce anume. Eu il citesc mereu cu placere, gasesc intotdeauna ceva in versul sau care ma trimite cu gandul la altceva... Poemul de fata este o reusita, postura in care mi se infatiseaza poetul este una dreapta, nu cugetatoare ci mai degraba "analitica", Vasile incearca aici pozitia "observatorului" unui fenomen pe care incearca sa-l inteleaga, dar nu simte decat durere; o "disectie poetica" am gasit aici... Mai multa decenta nu ne-ar strica, tuturor, parerea mea obscena ca intotdeauna, Bobadil.
=  sa traiesti!	virgil demian [15.Nov.05 16:38]
sa-mi cer scuze pentru argumente? nu am cum... sa zicem ca argumentele mele sunt slabe, ce ti-ar fi mai usor decat sa le combati tu singur? si nu prin formulari gen: "nu sunt obligat sa explic nimanui ceva" asta arata ca nu esti dispus unui dialog deschis si, din lipsa acuta de contaargumente, treci la remarci personale asupra celui ce iti aduce o critica se pare ca a dialoga cu tine (sau cu orgoliul tau-tot una) e inutil. deci, draga vasile poezia ta e fabuloasa, mirifica,profunda, metafizica, cutremuratoare asta vrei sa auzi, asta iti spun altceva nimic
=  Virgil	Vasile Munteanu [15.Nov.05 16:40]
ai dreptate; o seară bună și lumină din cărți.
=  beh	Andu Moldovean [15.Nov.05 16:54]
Am scris si eu un comm efortat si nu stiu de ce s-a pierdut... shit! Nu cred ca mai sunt in stare (vorba lui Apolodor din Damasc :-) sa-l refac, ideea era ca Vasile e un poet care scrie bine si pe care il citesc mereu cu placere... el intra in categoria celor pe care nu noi suntem in masura sa-l judecam dpdv al valorii ACUM. El a devenit mai nou usor polemic si asta a deschis o cutie a Pandorei aici pe site, asta nu e bine. Mai multa decenta nu ne-ar strica.. tuturor, era ca intotdeauna doar parerea mea. Scuze daca apare si comm-ul anterior, mi-as dor pentru ca scrisesem acolo mai multe. Asta e... Bobadil.
=  de ce...	maria balan [15.Nov.05 18:11]
ciudat! o polemica atat de inversunata, nu reusesc sa mi-o justific in termeni acceptabiili. chiar poezie, aici...in "locul din care tu incepi". raman de semnalat abordarea poeziei ca pe un material didactic conservat in formol, bun pentru disectie (in cazul unora; si nu citez exemplelele penibile de mai sus..)si diferentele de perceptie atat de contrastante. nu e poezie 'recomandata' doar femeilor. e chiar o frumoasa poezie...
=  Locul din care începe valoarea...	Raluca-Ștefania Mihai [15.Nov.05 19:26]
Ce aș putea sa-ți spun? M-a frapat simplitatea. E frumoasă și cu adevărat valoroasă.
=  hmmm	Bogdan Sevra [15.Nov.05 21:00]
n-am citit polemica, am vazut ca e lunga, dar ma plictisesc majoritatea comentatorilor. acum, vasile munteanu, textul: retorica este, in mod evident, una romantica, se vede sentimentul, poti intui efectul liric, dar nu poti nega ca acesta este unul filtrat printr-o expresie romantica, deci din alte vremuri, deci al naibii de plictisitoare. Vasile- pe a carui pagina am intrat- este un om inteligent si cu carte, stie si el ce spun aici, doar ca poate vrea sa experimenteze reactii. Atunci l-as intelege.
=  Circ	Alin Avram [15.Nov.05 22:14]
Una e sa comentezi un text cu argumente si alta e sa faci circ. Asist dezamagit la un episod din "Politia in actiune", in care doi injura si trei scot cutitul. E absurd sa afirmi ca textul nu are valoare, sau ca Vasile Munteanu e un autor prost. Vasile, ai reusit sa scoti din pepeni o gasca de isterici care pana la urma te vor macelari. Eu am raspunsul intrebarii chinuitoare: cum creste parul din sine? (cum vrea muschii poetului:) Omul a impletit sufletul cu trupul, a personificat sentimentele iar unii il ciopartesc cu toporul. Vasile explica-le, te rog, care este "locul din care ei incep" sa muste!
=  răspunsuri	Vasile Munteanu [16.Nov.05 07:36]
Andu, descifrat mesajul; din ambele comentarii - :); „polemic”? nu, Andu… „sărăcia și nevoile și neamul”; „…câtă frunză, câtă iarbă”… Maria, pentru partea mea de vină vizavi de nedumerirea exprimată îmi cer iertare; mulțumesc pentru apreciere. Raluca, cine mai știe când încep toate; îți mulțumesc și ție pentru apreciere. Bogdan, un ochi al tău vede; vede și celălalt – altceva :); poate mă înșel, dar cred că Montesquie spunea (aproximez) că o mare cugetare înseamnă a exprima un lucru prin care se vede un alt mare număr de lucruri. În rest, ai dreptate, oamenii care emit teorii poetice (sau măcar își dau silința) în loc de a se întreba „ce”, „cum” și „de ce” își arogă (și de aici până la roganță mai este un pas) dreptul te a mă trata ca pe un școlar sau, mai rău, ca pe învățăceii lor; absolut neorgolios și cu toată modestia, mă descurc și singur – dacă am să am nevoie de ajutorul dat cu sila, nu am să ezit, am să îl cer. mulțumesc de trecere. Alin, mare parte din răspunsul pe care i l-am dat lui Bogdan este valabil și pentru tine; în rest, nu mi-am dorit niciodată să fiu mușcat de nicăieri; mai repede înveți ceva de la un dușman inteligent…; cât despre măcelărit, ce să zic, „mulțimea dă puterea”, însă ceva bun se face de unul singur; împlinească-se cea mai mare voie din cea mai acută nevoie! mulțumesc de trecere.