| = Profetului de pe munte;) | Mefiss Toffel [12.Nov.05 00:47] |
| Cu ochii închiși, grăiește-n pustie, E pururi departe, și pururi hulit, Sătul de neoameni, de ură, prostie În tină profetul e azi umilit Și strigă la oameni, dar ei nu ascultă, Se luptă cu sine, luptând cu cei mulți, Dar lumea-i prea „bună”, prea „dreaptă”, prea "cultă", Și tu ești din lume, deci n-o să-l asculți. Se stinge profetul, pe culme de munte, Doar corbu-i acolo, durerea s-aline, Durerea, nu morții, ci vieții prea crunte, Când pururi vezi lumea căzând în ruine. Se sting deci profeții, mai singuri și triști, Și fără morminte se duc azi neplânșii, Dar nu au avere, și-s nefamiliști, Și-atunci nu ne pasă de dânșii. Textul e bun...nu știu de ce e doar la secțiunea "atelier"...oricum..eu cred că e ok.. | |