| = "zori nibelungi" | Alina Livia Lazăr [10.Nov.05 14:00] |
| dedalule, eu cred că aș putea valsa pe balada aceasta, deși nu cred că baladele sunt de valsat, dar ce-mi pasă mie?! Am și vers preferat: Rotunjind curbura nordului spre sine dar asta se numește defrișare fără sens. Se dansează cu totul :) Încânare legănată, mută, grăbită, prietenesc, li | |
| = li zorilor, vals | Daniel Bratu [10.Nov.05 14:56] |
| Alina, multumesc, pasii tai-cuvinte au miere pe urme, iar soneto-balada mea cu dedicatie te invita la vals, chiar daca s-ar supara si Clayderman si Macedonski, deopotriva, si altii, printre care eu nu, incantat | |
| = aiiiiiii aiiiii pe sub floooooori ma le-ga-naaaaai.. | Dana Stefan [10.Nov.05 15:38] |
| o alta noapte, vorbeam tocmai de o noapte polara, ca sa fie noapte cat doua jumatati din noi, jumatate unul, jumatate una, si spuneam ca daca am fost construiti sa semanam cu cineva, inseamna ca cineva iubeste in tacere, pentru ca uite, cand doi oameni nu mai au nevoie de cuvinte atunci tacerile suna in ritm melodic, pentru ca si noi, la fel ca si oricare dintre, asemanatori cu dumnezeirea, iubim atunci in tacere, dumnezeieste.. si iar si iar..pentru a cata oara?... :) Linea | |
| = "Rotunjind curbura nordului spre sine" | Ela Victoria Luca [10.Nov.05 15:55] |
| Cântec pentru noiembrie înnoptat, cântecul lunii, al îndrăgostirilor nepământești, căci uite, pământul ăsta se dă cu gel, e cam prea preocupat de imaginea lui de cuceritor. ce ritual de curtare aici, de la șoaptă, la strigăt, la sonet-baladând stele. Și urechea asta a ierbii învelită-n ceară nu aude, și sfinții întorc spatele, și nu se lasă topite cerurile, doar apele mai glăsuiesc, prin ceață, "Rotunjind curbura nordului spre sine" (superb vers, îl păstrez în scrinul meu de abanos). Și așa cum vine rima în a treia strofă, balada ar fi pentru "tine" în noiembrie. Acel "tine" din lumea înghițită de fum negru și pe care "gratii de lumină o închid în centru". Tot în surdină, eu îți spun să reasculți sau revezi două versuri: "scurse din băltoaca ceții" (băl-toa-ca-ce-ții) și "când își saltă-n geamuri poalele" (expunere cam prea ieșită din comun, vezi la ce trimiți). Și rima lungi-nibelungi nu, nu merge. Acum, dansez mai departe, eu aici m-am simțit ca odinioară, când, pe o mică scenă, improvizam ceața (la dans imporvizat). Ela | |
| = sa-ti fie de somn | dorin cozan [10.Nov.05 15:55] |
| se lingise limba, umezind grădina sfintilor tulpina le-a sucit lumina iarba din ureche curge peste ape in baltoaca cruda a nuntirii noastre dezmierdand fierbinte, fluier a furtuna voi muri in centru, langa semiluna | |
| = erata | dorin cozan [10.Nov.05 15:57] |
| erata de inceput: "se lungise".... | |
| = pentru ai nostri | Bogdan Sevra [10.Nov.05 19:37] |
| deci daca n-am avea de-a face cu un bard redutabil n-as zice ca ce si cum. dar asa trebuie sa mentionez ca in poema asta se afla prea multe arabescuri. toata poezia e un arabesc. am ametit. nici Foarta nu ma ameteste asa, parca | |
| = bine | Dana Mușat [10.Nov.05 21:02] |
| Sa-ti spun sincer, la primele versuri poemul tau imi aminteste de Eminescu...acel Eminescu ascuns dupa versuri. Deci, nu mi-au placut. Dar la o a doua citire, remarc o prezenta mistuitoare a eului. Bine! | |
| = multumesc, balada este pentru | Daniel Bratu [11.Nov.05 10:37] |
| Dana (Linea), multumesc, tacerile noptii, ascunsul lor, au invelis de catifea, iar noiembrie – decembrie aduc promoroaca, sub cupola de gheata, refrigerate, poate ca iubirile se pastreaza mai bine – e o fata a textului, din cele trei, frumos intoarsa in liric de catre tine aici Ela, multumesc, luna adulmeca pamantul, cu ochii spre stele, ceara din urechea ierbii e din gheata, stralucind in galben de luna, ai prins frumos/”in scrinul tau de abanos” fata textului dinspre pastel (sonetul subtitlului), insa, - rima ultimului vers din a treia strofa nu este „tine” („centru/pentru” - rima este incrucisata), este chiar „pentru” – aici se face legatura cu titlul, a carui continuare nu e in subtitlu ci, dupa cum am scris in comentariul anterior, spre Clayderman (Balada pentru Adeline), apoi punctele de suspensie nu incheie strofa, ci trimit spre continuarea ultimelor doua versuri („…pentru…/ când își saltă-n geamuri”) – din acest motiv acel „cand” nu l-am scris cu majuscula pe initiala, - "când își saltă-n geamuri poalele" – trimiterea e multipla (poate fi noaptea care isi salta poalele, poate fi altcineva – v. titlul), de aici a plecat textul, de fapt, - pentru asa zisele rime facile (cred ca din cauza asta acuzi rima „lungi/nibelungi”) discutiile sunt in foarte mare toi, in general, chiar si eu am facut observatii de acest gen altora, ca intr-un joc gen „vulpe-vanator”, dar in acest text, „rimat” poate prea divers (diversitate „enervanta” pentru unii), rima aceea rezista, ai incredere in mine, -„băl-toa-ca-ce-ții” – ai dreptate, e cacofonie (sau „cacefonie”), poate ca voi schimba, mai tarziu, dar aici „greseala” nu era intamplatoare, avea un rol de legatura apartinand uneia dintre fetele textului („dosul sfintilor” - „curbura”) Dorin, multumesc, mai ales ca a ta erata mi-a „lungit” un pic sirul comentariilor, daca replica ta era un pic mai melodioasa in distihul al doilea, poate ca „mi-ar fi fost de somn”, intr-adevar :) (cred ca n-ai vrut sa rimeze „ape” cu „noastre”), oricum, ca parodie e destul de reusita, felicitari si spor, Bogdan, multumesc, dar n-am inteles, din comentariul tau, despre ce „bard redutabil” e vorba si, mai ales, ce legatura e intre acesta si musai lipsa de „arabescuri”, daca ai „ametit” e bine (unii dau bani pe alcool sau droguri pentru asta si isi mai si strica organismul), poti intra mai usor in acea vestita „transa poetica” :), iar despre Foarta, uite, iti „vand” un secret, dar te rog sa nu mai spui nimanui: textul asta l-am facut impreuna, adica eu am scris doua sonete, el unul (a vrut sa intre si Macedonski in „gasca”, dar l-am refuzat demn), apoi am amestecat cuvintele intr-o palarie cu bor si am extras fiecare cate un cuvant, cat sa incapa intr-o singura forma…normal sa te ameteasca :) Dana (Musat), multumesc, mie imi place sinceritatea, deci m-a incantat si comentariul tau, mai ales ca imi da calificativ de trecere, o alta bucurie pe care mi-a adus-o comentariul tau a fost ca mi-am adus aminte de Eminescu, mai precis de cateva versuri, in varianta Mondial („Abia atingi covooorul mooale,/ matasea-ti suna sub picioooor/ si, de la crestet pana-n poale,/ plutesti ca visuuul de usooooor…ooor – bis) corrrect! :) | |