Comentariile membrilor:

=  pärere...	mircea lacatus [08.Nov.05 15:02]
lory... frumos... dar astea-s alte visuri ce n-au loc in nici un sevalet din nici o viatä... douä sugestii insä:in loc de" pe-al säu afet"...acest pe-al säu nu sunä bine nici intr-o poezie...as crie:"pe parapet" si "casä de pitici" casa e importantä aici nu piticii ... ce zici ?
=  hai-da-de, dulce copilarie	Gabriela Marieta Secu [08.Nov.05 12:47]
lasa copilul sa se joace, nu-l inghesui inca intre grijile ce n-au sosit inca... poemul tau e minunat, dar nu te grabi sa fi mare (adulta), ai vreme berechet si pentru stat cuminte... si inca, oamenii tinieri raman acei ce-si pastreaza sufletul copil (zburdalinc) undeva acolo in mijlocul tuturor bucuriilor si grijilor si necazurile unui adult... Cu suflet cu tot lasa-te jocului, copii spun lucrai trasmite, interesante, haioase si uneori al naibii de destepte!!! cred ca ai scrisdespre un alt suflet copil al altcuiva (chestia cu adormitul cu odihna...) tu esti argint viu... sau cel putin asa te simt eu din ceea ce scrii.
=  hai-da-de, dulce copilarie	Gabriela Marieta Secu [08.Nov.05 12:48]
lasa copilul sa se joace, nu-l inghesui inca intre grijile ce n-au sosit inca... poemul tau e minunat, dar nu te grabi sa fi mare (adulta), ai vreme berechet si pentru stat cuminte... si inca, oamenii tinieri raman acei ce-si pastreaza sufletul copil (zburdalinc) undeva acolo in mijlocul tuturor bucuriilor si grijilor si necazurile unui adult... Cu suflet cu tot lasa-te jocului, copii spun lucrai trasmite, interesante, haioase si uneori al naibii de destepte!!! cred ca ai scrisdespre un alt suflet copil al altcuiva (chestia cu adormitul cu odihna...) tu esti argint viu... sau cel putin asa te simt eu din ceea ce scrii.
=  hai-da-de, dulce copilarie	Gabriela Marieta Secu [08.Nov.05 12:48]
lasa copilul sa se joace, nu-l inghesui inca intre grijile ce n-au sosit inca... poemul tau e minunat, dar nu te grabi sa fi mare (adulta), ai vreme berechet si pentru stat cuminte... si inca, oamenii tinieri raman acei ce-si pastreaza sufletul copil (zburdalinc) undeva acolo in mijlocul tuturor bucuriilor si grijilor si necazurile unui adult... Cu suflet cu tot lasa-te jocului, copii spun lucrai trasmite, interesante, haioase si uneori al naibii de destepte!!! cred ca ai scrisdespre un alt suflet copil al altcuiva (chestia cu adormitul cu odihna...) tu esti argint viu... sau cel putin asa te simt eu din ceea ce scrii.
=  amintiri	Monica Mihaela Pop [08.Nov.05 12:53]
Frumos! Poem dulce-amărui al amintirilor din copilărie. Cu drag!
=  părerea mea	petru c.cretu [08.Nov.05 15:02]
lory, pacat ca n-ai continuat la inalțimea primei strofe unde ai folosit o comparație originală si foarte sugestivă... interesant si finalul unde ai subliniat foarte bine trecerea timpului 'Din fosta lui, de-acum, copilărie'. pe ansamblu, nu-mi produce mari trăiri poetice dar sunt convins că poți mai mult... o să te mai urmăresc, cu prietenie, petru c.cretu
=  raspunsuri	Lory Cristea [08.Nov.05 16:09]
Mircea, le-am asezat in ordine pe masa: parapet, ascet, estet, schelet... am ales afet, nu stiu de ce. Multumesc. Geea, multam de trecere, copilul e si argint viu si mealncolie blegoasa... si cate putin din toate:)...cauta si el un drum:) Monica, multumesc mult de trecere:) Petru, bine ai venit, multumesc de trecere si cuvinte:) drag de voi - Lory
=  pentru ca fiecare din noi viseaza uneori sa fie vesnic copil...	Ionescu Alexandru [08.Nov.05 17:30]
... nu-i asa? prea repede crestem si uitam cum sunt jocurile, plansetele si rasetele copilariei... si rar de tot, cand mai trece cate un an, cand ne sarbatorim ziua de nastere, sau pur si simplu cand privim copii in parc, ne amintim, tot mai vag, cum am fost si noi asemenea lor. ce am remarcat cel mai mult (in afara de toata poezia :) ) "Și s-ar muta în lucrurile mici Pierzându-și astfel orice-nsemnătate S-ar transforma-ntr-o casă cu pitici Cu flori în geam și uși neferecate." "Frânturi de amintiri dintr-un fost joc Pierdut prin ani și-acoperit de ceață." "Dar i-aș păstra un vag contur, măcar Din fosta lui, de-acum, copilărie." aLEX.
=  P.S. (sorry)	Ionescu Alexandru [08.Nov.05 17:31]
in plus, sa stii ca eu sunt unul din acei copii care refuza sa creasca aCELASI.
=  Umbra unui cap de copil	Alin Crivineanu [08.Nov.05 20:36]
Fiecare pastreaza un contur vag din copilarie, nu ne vom rupe definitiv niciodata de ea. Copilul revoltat se transforma treptat intr-un adult gata sa dea piept cu razboiul de pe afetul pe care dormea odata. Franturile de amintiri au loc pe orice sevalet.
=  Drag de Lory și copilul-poezie al ei!	Ovidiu Oana [08.Nov.05 20:42]
Copilăria este simbolul simplității naturale, al spontaneității, și acesta este sensul pe care i-l da taoismul: "măcar că sunteți înaintat în vârstă, aveți prospețimea unui copil "(Zhuangzi, cap.6) Copilul este liniștit, fără premeditare și gânduri ascunse (Laozi, 55, comentat de Zhuangzi, cap.23) Același simbolism apare și în tradiția hindusă, copilăria (numită bâlya), este ca în parabola împărăției cerurilor, starea premergătoare obținerii cunoașterii. mai vin!
=  "Copilul ce-năuntru-mi se-odihnește"	Ela Victoria Luca [08.Nov.05 20:47]
Și-ncep cu mâna stângă, așadar Să-i dau o formă din ce-o fi să fie Dar i-aș păstra un vag contur, măcar Din fosta lui, de-acum, copilărie. Adio copilăriei, dar pentru niciodată. Așa simt poemul tău, cu mâna stângă, dureros modelând o maturitate care, inevitabil, poartă "războiul" mai departe. Al vieții, desigur. Poemul tău azi mi-a plăcut, tu știi că eu nu afirm decât atunci când ceva din subtil îmi lasă răgazul să tac și să privesc o întreagă poveste. Aici, mi-ai amintit de o sculpturile lui Rodin, copilul, una din temele sale care l-au frământat de la poarta infernului și până la Mâna lui Dumnezeu. Primește această însemnare a mea. Deja simt mâna ta căpătând formă. Te rog, păstreaz-o așa. Prima carte a ajuns și la mine. :) A doua sigur va avea deja alt spirit. Nu infantil, ci al copilăriei bine integrate în ceea ce te definește. Ela
=  raspunsuri	Lory Cristea [08.Nov.05 21:39]
Alexandre, ai dreptate, ne place sa fim copii, eu una... stiu ca ma simt in pielea mea:), multumesc. Aline, copilul de care zici tu ca e revoltat... nu stiu despre el:), stiu despre copilul meu, un pic speriat, rau ambitios si cel mai mult nestiutor... dar se face el mare:) multumesc de fiecare data lasati semne in pagina mea, va multumesc mult d-le profesor cu stima - Lory Ela, cuvintele tale insotite de superba imagine depasesc in frumusete cele scrise de mine... multumesc mult ][ drag de voi - Lory
=  Amintiri din viitor	Valeriu Cercel [08.Nov.05 23:40]
:Dar i-aș păstra un vag contur, măcar Din fosta lui, de-acum, copilărie. Nu am decat aplauze! La varsta ta, simti foarte matur. Ma-ntreb: ce vei scrie la varsta mea?! Felicitari, Valeriu
=  .	Andu Moldovean [09.Nov.05 01:19]
Lory, te-as incuraja si eu dar au facut-o deja atatia inaintea mea. Eu astept sa progresezi, sper ca o vei face. Are, desigur si rabdarea o limita impusa de cele trecatoare, dar daca ma las de fumat si mananc mai multe legume... cine stie? Deocamdata ce vad este boleroul lui Negru boleroul lui Negru boleroul lui Negru si nu ma balbai. O repetitie in ceva ce, daca nu ar fi sufletul tau pe care toti il vad "frumos" "copilaresc" etc iar eu ii cred.. ar fi .. stii tu, ca si cum am re-inventa mersul pe jos. Orice copil care implineste un an face asta, cu mereu aceeasi splendida unicitate. Nu stiu insa daca despre asta este vorba in propozitie, daca intelegi (sper) ce vreau sa spun. Pentru ca si un pur-sange inhamat la o caruta tot martzoaga se cheama din pacate. Si nu sunt eu cel care spune asta. Spor la toate! Bobadil.
=  raspunsuri	Lory Cristea [09.Nov.05 07:59]
Sigur ca inteleg, mai bine decat iti inchipui tu, Andu Moldovean, numai ca nu stiu de ce nu intelegi tu ca nu-mi pasa:).Eram sigura ca ai dat steaua aceea tocmai pentru a avea cale libera la viitoarele texte cu remarci de genul: sufletul meu ,,frumos``, ,,copilaresc``. Eu ti-as da acea stea inapoi(oricum n-a insemnat nimic pt. mine) si inca doua de la mine ca sa intelegi ca nu ma intereseaza parerea ta. Tu scrii intr-un fel, e treaba ta, eu intr-alt fel la care nu voi renunta, probabil niciodata. Din motive obiective! Vali, multumesc de citire, la varsta ta?... cine stie ma voi apuca de sculptura:) drag - Lory