| = părere | Liviu Nanu [05.Nov.05 14:38] |
| Eu nu sunt critic să spun: asta e o poezie bună, iar cealaltă e proastă. Pot doar să spun că ultimele două postate mi-au plăcut, mai ales asta. Dacă la un scriitor găsim 2 texte frumoase din 20 scrise eu cred că procentul e bun. Mai ales aici, pe site, unde este un ATELIER și fiecare poate să-și dea cu presupusul asupra celorlalți. Cum spuneam, Mădălina, pooezia de față mi-a plăcut pînă spre final când o cam diluezi încercînd o metaforă puțin forțată, pe un ton patetic. În concluzie: de bine. | |
| + Dumnezeu trist | Eugenia Reiter [05.Nov.05 15:01] |
| un poem-oscilatie, dar o oscilatie dureroasa(in care intra insa si o oarecare voluptate), de la smerenie la injurie, transformandu-se intr-o ecuatie morala. fara sa vrea (sau poate intentionat) Mada dramatizeaza atat aspiratia spre adevar, ascuns intuitiei noastre, cat si esecul acestei actiuni, cu o nota de deznadejde, calculata corespunzator (cineva a decis doar un singur vis pentru mine). Dumnezeu nu este, asadar, doar visul bun, creatorul amestecat in toate frunzele si nisipurile pamantului ci si un incomod interlocutor celest, putin obosit, sensibilizat, impacat, ca si cum esecul e dinainte hotarat. nu stiu cum zburdau gandurile Madalinei cand a scris, nu pot sa am infumurarea sa cred ca am inteles pe deplin:) trebuie sa te felicit si pentru poemul anterior, stii bine ca am fost printre primii (daca nu chiar primul) cititori. ti-am spus atunci ca meriti o stea. ti-o ofer acum. meriti. | |
| = Iata | Daniel Dinescu [05.Nov.05 17:01] |
| Eu as vedea un om obosit de a se mai pretinde dumnezeul lumii lui, un om care cere interventia divina, care ridica undeget spre cer, dar nu a revolta, ci a ajutor. Eu vad o fiinta omeneasca ce nu intelege inca faptul ca iubirea e divina si e samanta de divinitate in noi; nu intelege sau nu poate face fata ideii acesteia coplesitoare. Vad o femeie ce nu intelege de ce iubirea ei toata, daruirea ei, nu i-l aduce aproape, ci doar o imbatraneste, o aduce mai aproape de moarte. Mai vad o femeie care e nedumerita de ce ii scapa printre degete atata iubire, atata tacere... de ce raspunsul la iubirea ei e tacerea lui... Si stii ce, Mada, te vad pe tine, si stii ce, e frumos frumos cum spui tu aici! Am si doua mici inconveniente: "unul din cele mai sublime cântece de leagăn" - nu imi place formularea 'cele mai sublime', 'sublim' nu are termen de comparatie. ...si "mă voi specializa" - suna atat de metalic in poezia asta de suflet... Cu dragdrag :) Daniel | |
| = buna | Cristiana Miu [05.Nov.05 20:40] |
| Intr-adevar, este o poezie buna, foarte buna, probabil cea mai buna pe care am citit-o eu in pagina ta (unde am citit multe poezii bune). Sunt de acord cu observatiile lui Daniel si mai am o impresie. Cred ca daca ai incerca sa scrii fragmentat, cum ai incercat in al doilea vers si la sfarsit, ai putea sa obtii rezultate super-faine. E, intr-adevar, mai greu, dar cred ca merita sa incerci. | |
| = mulțumesc. | Madalina Maroga [05.Nov.05 22:42] |
| Anton, mă bucur că ai lăsat un semn la acest poem. ai dreptate, trebuie să fiu mai atentă cu unele metafore care sunt cam forțate. (mi-a mai atras cineva atenția.) cum concluzia ta a fost "de bine", e clar de bine.:) Nia, tu ai aflat necunoscutele acestei ecuații. Dumnezeu este trist dar totuși ne zâmbește. mulțumesc pentru tot. (părerea ta înseamnă mult pentru mine) Daniel, am reținut părerea ta, acum am văzut și eu că ai dreptate. am să modific. Cristiana, am să țin cont pe viitor de sfatul tău. mă bucur că ai trecut pe aici și ai lăsat un semn. cu drag, Madim | |
| = ce intepaturi? | Dana Stanescu [06.Nov.05 10:27] |
| Buna, Mada , ce mai faci tu? Si acum ca am trecut peste formalitati sa vedem ce ai aici. O poezie cu o idee remarcabila in jurul careia poezia ar fi trebuit sa se roteasca: 'îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu/să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde' Frumoasa metafora pe care ar fi trebuit sa nu o lasi ... balta. Imprastiata cum esti, ai inceput apoi sa vorbesti de alte lucruri, ma rog , obsesiile tale. La prima strofa ultimul vers pare in plus si strica din atmosfera. Cred ca ai vreo 3 poezii aici, a doua si a treia strofa fac parte dintr-una de dragoste, aparent fara legatura cu inceputul si nici cu strofa in care apare mama. Lipseste liantul, ideea comuna care sa lege versurile. poate un pic de renuntare la patetisme, nu te mai lasa dusa de val si de cum se rostogolesc cuvintele, imblanzeste-le si intelectualizeaza-le putin. reinventeaza-te :) | |
| = Dana & Șerban | Madalina Maroga [06.Nov.05 11:16] |
bună, Dana! asta da, surpriză, să te găsesc la mine în pagină... :) să începem cu punctul unu, adică... de la titlul comentariului tău... 1. - foarte mult mi-a plăcut întrebarea "ce înțepături"? de aceea nici nu am să-ți răspund. sunt sigură că nu ți-ar plăcea răspunsul... 2. - sunt de acord cu f(r)aza a 3-a a comentariului tău. :) 3. - mulțumesc pentru părere. te mai aștept și la alte poeme. Șerban, mulțumesc pentru semnul verde. :"> - nu știu... (probabil) n-au mințit...:) cu drag, Madim | |
| = să vedem | Cosmin Dragomir [06.Nov.05 12:29] |
| un poet în stare de reverie. prins undeva între două trenuri pe care scolastic ne numim trecut și viitor. subiectiv timpul autorul îl numim prezent, însă "prezentul este insesizabil cât timp nu devine trecut"(nu-mi amintesc cine a spus-o, oricum deștept băiat - așa-i expresia că putea relaxt să fie fată!) ne dăm seama că îmbătrânim:"mi-am desenat dintr-o singură culoare rochia de mireasă am probat-o. mă îmbătrânea ca o ceață de început de lume" și dacă nu te-aș cunoaște aș zice că e o frustare de fată mare ajunsă pe la douăzeci și un pic de ani. la tine expresia capătă totși alte conotații. După înmiresare (hi hi) poate vrei și ceva în pântec (al cui e mă ăla micu? :D) Apoi țin cu Dana, cu buna sesizare și inteligenta expresie "ai lăsat-o baltă" ("ochi de apă verde" e vorba de metaforă ca să nu creăm un dezacord) bla bla PS observ că venirea toamnei a adus cu sine aleanul de mamă și de acasă. multe texte postate recent ale multor autori vorbesc despre asta. reverie plăcută | |
| = "nimeni nu are voie să pronunțe cuvântul moarte" | Nane Samargescu [07.Nov.05 18:15] |
| Sincer mie imi place prima parte, primele 2 strofe. Pentru mine ,acolo se termina poezia.Incepe optimistic si se termina intr-un ton mai tragic. POate ca asa este conditia omului , insa un om care il poarta in inima pe Dumnezeu poate zambi oricand. Trimiterea la pantec ma duce mai repede cu gandul la Sfanta Fecioara Maria "Dumnezeu a înțeles. în fiecare noapte îmi va lăsa pântecul deschis" Acest poem ar putea fi si o mica revolta fata de nemerniciile vietii, un "multumesc"adus Celui ce ne-a creat si care ne duce in brate atunci cand nu putem merge. Atata am avut de zis. In concluzie: mi-a placut. Mai trec. Toate cele bune. Nancy | |
| = Cosmin & Nane | Madalina Maroga [07.Nov.05 20:00] |
| Cosmin, mă bucur că ești de acord cu Dana, chiar am lăsat-o baltă. vorba ta, bla bla... poemul este scris cu multă, multă dragoste pentru Dumnezeu. El este peste tot, prezent, trecut și viitor. mulțumesc. Nancy, așa este, un om care îl poartă în inimă pe Dumnezeu poate zâmbi oricând. poemul nu este o revoltă, e numai un gând... gândul la EL. mulțumesc. te mai aștept. Madim | |
| = ce mi-a... | virgil demian [08.Nov.05 16:33] |
| "pentru că oriunde privesc tu respiri" mi-a placut... "taceri mici" nu am inteles "fără a ști că în curând mă voi întoarce în somnul acela nebun" nu mi-a placut | |
| = Hanibal, ante portas... | Tudor Negoescu [08.Nov.05 16:50] |
| O poezie scrisă mai mult cu sufletul, fără să urmărească vreo radicalizare a limbajului poetic. O poezie scrisă pentru suflet... Obsedant, dacă nu de-a dreptul paralizant, devine pentru cei hiper-sensibili acest horațian adagiu(tempus irreparabile fugit). De fapt, poate ne ucide cu zile doar ideea că mereu ratăm clipa ce ni se oferă (clipa cea repede, ce ni s-a dat...). Vorba unui antrenor: pe viitor, vom pune accent pe creșterea eficienței atacanților în fața porții.... | |
| = viziune | anca codrea [14.Nov.05 20:12] |
| Draga Madim, Poemul acesta e unul din cele mai bune pe care le-am citit..viziunea ta e geniala: '''îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde''' Am senzatia ca din fraza aceasta se poate scrie un roman... Cu mult drag Anca | |
| = vulnerabilitate | Virgil Titarenco [02.Dec.05 10:47] |
| cred că e un text scris într-un moment aparte. nu cred că e o poezie "alcătuită" ci doar "vărsată". ca o transă. dar nu invidiez pe cine ajunge să scrie așa. e foarte multă vulnerabilitate. | |