| = intrebare | Dana Stanescu [03.Nov.05 12:23] |
| m-am oprit datrorita subtitlului. posibil sa gresesc in ceea ce o sa scriu dar tocmai de aceea intreb. 'Ființa este tot ceea ce, lipsindu-ne, ne împlinește.' eu cred ca sunt o fiinta, pentru ca exist, am si constiinta acestui fapt. deci, fiinta nu imi lipseste, asta inseamna ca sunt neimplinita? nu inteleg. Sa fie FIINTA folosit aici metaforic? nu stiu, m-am incurcat. | |
| = Ființă și mister | Corneliu Traian Atanasiu [03.Nov.05 14:01] |
| Poate dacă nu era la cap de rînd, scrisă cu majusculă, ar fi fost mai limpede. Nu este vorba deci de o ființă, de vreo ființă, oricare ar fi ea (într-un limbaj mai tehnic - un fiind), ci de Ființa în înțeles metafizic. Simbolic, acel ceva ce este fundamentul, temeiul, substanța, ceea ce rămîne din tot ceea ce trece, rostul, aspirația, năzuința... (să mai scriu?) tuturor celor ce există efemer, pieritor. Ceea ce am vrea să atingem, să simțim, să trăim și nu-l putem trăi decît nostalgic - ca lipsă. Dar o lipsă care ne împlinește miraculos. Poate fi misterul în sine, eternul, necreatul etc. Pentru cine crede - Dumnezeu. | |
| = Chiar acum am primit această poezie, poate lămuritoare: | Corneliu Traian Atanasiu [03.Nov.05 14:10] |
| POEZIA SÃPTÃMÂNII Celei așteptate de Mihail Săulescu Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma, / Eu văd că ești departe, și poate n'ai să vii... / Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi; / Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai, / Că porți ceva în tine din rozele de Mai, / Tu, care ești departe - și poate n'ai să vii... // ... Și cine știe? Poate e visul meu de vină, / Căci el îți dete viață, și doar în el trăești, / Tu, care azi nu ești / - Și poate nici odată aevea n'ai să fii... // Dar eu visez - și visul aripile-și întinde, / Dar eu visez - și visul din nou mai mult s'aprinde, / - Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit, / Tu, care nu ești astăzi, și poate n'ai să fii / Ori ești, - dar prea departe, și pururi n'ai să vii. | |