| = literă albă în suflet | Madalina Maroga [30.Oct.05 00:11] |
| nu pot să încep acest comentariu înainte să îți spun că, mă număr printre cititorii tăi, Ioana. poemele tale mă impresionează, curg frumos, fiecare are ceva deosebit. am plecat din poemele tale cu sentimentul acela de bucurie pentru faptul că m-am regăsit de multe ori în versurile tale. am o mică sugestie. aici, "ești organul neputinței mele". nu prea sună bine... "organul"... poate găsești altceva. eu aș zice... "cântecul"... altceva. am ales din poemul tău ultima parte, de la paranteze în jos. frumos. "e bine că mi-ai desenat o literă Albă în suflet." te citesc cu plăcere. Madim | |
| = litere stacojii | Alina Manole [30.Oct.05 14:11] |
| Ia uite ce e aici: cuvintele se negau unul pe celălalt curmându-și înțelesurile nu mai știai orele se scufundau apoi îți scriam un poem imposibil din care nimeni să nu înțeleagă nimic. nu pot vorbi ești organul neputinței mele ultimul cer din care cineva tot pleca în pământ o ultimă înflorire ca un splendid blestem ochiul negru bătea ca un clopot în mine Au mai rămas litera Albă, începutul violet, infinitul verde. Oare or fi de ajuns pentru o ceașcă de ceai din porțelan fin al luminii? | |