| = ca-ntr-un cașmir | ioan peia [02.Nov.05 10:11] |
| "umbra ce mi-o aplecam peste gura-i-hesperidă." Finețuri care amintesc un pic așa de atmosfera stănesciană - uite că-mi bâzâie prin cap versul și poema, dar nu reușesc să le scot la iveală! - finețuri care au aroma sonoră a unui clinchet de senzualitate abia mijită. Ca o promisiune a unei viitoare regenerări: "și-am presat pe geamul serii trupu-i de hotar de iarbă," E aici o proaspețime elegantă care se cere înconjurată de mâna plină de sevă a ierbii... | |