| + cand se intampla, uneori, virgil? | Dana Stefan [21.Oct.05 01:08] |
| de ce trebuie pentru un simplu semn, sa fim obligati sa ne risipim tacerea cuvenita in fraze, de ce atunci cand nu trebuie sa mai adaugi nimic, oamenii mai asteapta inca sa asculte cum suna cuvintele, ca sa fie impacati cu ei insisi ca inteleg ce, de fapt, nu trebuie rostit? aici pana si imaginea isi merita poemul.. NU VREAU sa spun mai mult, de data asta. e ca si cum as devia in mod voit, sunetul surprins de o ureche muzicala.. eu pot numai sa spun ca acest poem e unul dintre cele mai frumoase poezii de dragoste pe care le-am citit, si ma sperlesc... nu mi s-a mai intamplat niciodata sa-mi doresc sa las, nu un semn, ci sapte semne deodata.. Linea | |
| = Nedumerire | Andu Moldovean [21.Oct.05 02:11] |
| Poezia imi place mult, nu inteleg poza cu atat mai mult. Cred ca Virgil are o usoara problema cu chestia asta, nu are destula incredere in text si... beh, ii tranteste o poza. Parerea mea, desigur. Dar pana la urma iese bine, ca ii da Linea stea si totul e ok. Nu, Virgile? Bobadil. P.S. Sepia asta nu ti se potriveste, e copyright pe ea, nu stii, ai? | |
| = ce fel de om e acela? care dintre? | Dana Stefan [21.Oct.05 10:11] |
| pentru ca mi se pare grosolan comentariul de mai sus nu numai in ceea ce ma priveste, eu spun asa andu: cine va intocmi gramatica pasareasca si cine un dictionar macar pana la CIRRR...? daca sonoritatile inseamna vremuri rupte si indeamna la destramare de gand, singura realitate abstracta este sa-ti omori timpul, pierzandu-ti vremea. daca in acelasi cuvant rimeaza insa notiuni divergente cuprinse in sunete identice, da-mi atunci voie sa cred ca avem dreptul e a intelege fiecare limbajul cuvintelor, altfel. Linea | |
| = Fericire indecenta si suava | razvan rachieriu [21.Oct.05 12:29] |
| Dacă fericirea este o femeie enigmatică “cu picioarele lungi și albe” , atunci căutarea ei devine țel existențial. Fericirea plutește undeva între “indecență și suavitate” , indecentă fiind expunerea ei provocatoare în vitrina unui corp față de nefericirea din oglinda spartă a altui corp , și este suavă și gingașă ca o floare, putând fi smulsă , la fel ca aceasta, rădăcina fericirii implantată norocos în unii oameni, prin atingerea nefericirii. Tristețea expusă în vitrina cu lucruri moarte ale sufletului, “nu este un lucru dăunător decât atunci când se hrănește cu propria sevă” și poate fi fotografiată zâmbind echivoc în ochi într-un “instantaneu incomod”. | |
| = Stea binemeritata, desigur | Andu Moldovean [21.Oct.05 14:11] |
| Virgile, hopa c-am suparat-o pe Linea... Dana, eu glumeam pentru Virgil, n-am vrut sa spun deloc ca tu nu ai simtit sensibilitatea picturala din versuri si din imagine impreuna. Eu raman insa incorigibil si cred ca pe aici mai suntem sa si glumim (nu cu oricine, desigur, iar noi, barbatii uneori suntem asa, mai grosolani, unele femei apreciaza asta :-))). Ca altfel ne-ar lua plictiseala.. cel putin pe mine, uneori. La buna re-citire, Bobadil. | |
| = parere. | Dan Dediu [21.Oct.05 16:28] |
| Poza face toti paraii si merge bine impreuna cu textul. Acuma textul mi se pare un discurs cam simplist, nu are elemente care sa te trezeasca nitel din amorteala, e bine scris, ce-i drept, dar ca Virgil manuieste bine cuvintelele si acest discurs pe linie optzecista nu aveam indoieli, doar ca mai vroiam si something else. Astepti si altceva-un truc, o smecherie, o pocnitoare, ceva nou. | |
| = profetului... | mircea lacatus [21.Oct.05 21:55] |
| o poezie nu are nevoie de imagine asa cum o sculpturä nu are nevoie de un text pus aläturi...oricat de mäiasträ ar fi fotografia si orcat de inteligent textul...poezia ca si sculptura gräiesc prin ele insele ...altfel se inchid ferestrele imaginatiei noastre si visarea e pusä in dificultate prin imaginea "oferitä" spre meditare ...zic eu...träiascä poezia...träiascä fotografia...insä la o oarecare distantä... frumoasä poezie si in oglinda ei iti vine sä te aranjeti un pic la pär la cravatä sä apari mai frumos...si sä pleci iute inainte sä fi surprins intr-un instatntaneu incomod... | |
| = Da, un text bine lucrat | Liculescu Constantin [22.Oct.05 12:06] |
| Un text foarte bine lucrat la nivel de imagini. Poate ca tocmai chestia asta da impresia uneori de vetustete. La fel, ma asteptam sa se intoarca tot poemul cu o imagine sau o schimbare de plan inedita... Partea de mijloc mi se pare cea care confera cursivitate: "ne potrivim chipurile în sepia altor trupuri/ din atelierul fotografic unde începe și se sfîrșește totul" unde atelierul fotografic se leaga foarte bine cu acele chipuri in sepia, ca o schitare a trupurilor. Deci un text placut in concluzie:) | |