| = Poezie cu testosteron | Lorena Stoica [12.Oct.05 19:57] |
| E ceva adevar aici, insa nu universal valabil... :) Eu, una, nu as putea fi fidela unui asa barbat, generoasa - nici atat. Sa-i mai si inchin "randuri fara de prihana"?! Ha. O avea el suflet sensibil, tremurator in fata frumusetii si a gingasiei, dar e un invalid. Nu are simtul masurii, al stabilitatii, al increderii, al daruirii, al responsabilitatii. E un infantil care adulmeca aroma prajiturii, ii da tarcoale pana se infrupta, dar se multumeste dar cu bomboana din varf. In viata vine, cu siguranta, si momentul in care "libertatea iubirii, zborul, devenirea "etc, nu mai au nici un pret. Moment in care tanjesti dupa papuci calduti si tichie de noapte... Conform filosofiei lui, lumea ar trebui sa fie dominata de frumusetea iubirii haotice, culegand polenul tuturor florilor si producand miere hibrida. Ne-am incuscri cu toti verii, fratii si matusile de pe toate continentele. Poezia din sufletul atat de insatiabil si sensibil al lui Don Juan debordeaza de testosteron, sa fim seriosi. Un Don Juan impotent (garnisit cu toata sensibilitatea din lume) e un oximoron prin definitie. Deci toata poezia lui e una... hormonala. Oricum, astept continuarea cu uimire... :) | |
| = Un adolescent intarziat | Lorena Stoica [12.Oct.05 23:54] |
| Si inca ceva - ca m-ai starnit (apropo de polivalenta semantica, perceputa filosofic, na!): in adolescenta, donjuanismul e ca o haina pe masura, cu un croi "a la mode". La maturitate, insa, arata ca niste nadragi pescaresti cu buzunarele clapauge si descusute. In fond, e doar o atitudine, un stil de viata care isi dovedeste flexibilitatea pe masura ce posesorul se intelepteste. Daca i se intampla si asa ceva... | |
| = adolescentele perpetue | Corneliu Traian Atanasiu [13.Oct.05 08:20] |
| Cred că merită să vedem totuși și continuarea elogiului, poate mai subiectiv, al cuiva care arată că nu toate femeile adoră tihna căzniciei (evident cu z) și mai ales bărbații atinși de impotența cu tichie. Revolta ferventelor lui Don Juan cred că este împotriva aerului stătut, irespirabil al universului domestic. Sînt femei care s-au dedulcit la o anume libertate (și nu i-aș zice neapărat libertinism) cu cochetării virile. | |
| = Admirație pentru un colecționar? | Magdalena Dale [14.Oct.05 02:16] |
| Dacă nu ar exista femei care să-l admire, probabil că atitudinea aceasta față de sexul frumos s-ar fi pierdut și azi nu am mai vorbi de Don Juan! Dar, se pare că firea umană are tarele ei de care nu se poate dezbăra prea ușor.... Don Juan este după părerea admiratoarei lui nu doar un Făt Frumos, ci și un campion al virtuților masculine: “închinător la icoana Frumuseții, un creator și-un războinic”, „un adorator al eternului feminin, un îndrăgostit, un poet...” De ce este Făt Frumos? Poate în fiecare bărbat stă ascuns un Don Juan, dar în funcție de calitatea interioară a fiecăruia știe cât să-l înfrâneze și nu lasă instinctele să domine! Și frumusețea poate fi găsită numai în chipul lui femei? Eternul feminin nu este nici pe departe legat de înfățișarea ei fizică care de altfel este atât de trecătoare, ci de amalgamul de trăiri subtile din interiorul unei ființe. Poeții nu slăvesc doar frumusețea fizică, iar pictorii de multe ori zugrăvesc femei care sunt transfigurate de acel ceva interior care le face de fapt frumoase. Celebra Gioconda are acel minunat zâmbet care a făcut-o celebră, dar pe parcursul timpului au fost și voci care au sugerat că ar putea fi chiar un autoportret de-a lui Leonardo da Vinci. Probabil o utopie lansată în cine știe ce scop ascuns! Dar, iată că eternul feminin nu este condiționat de înfățișarea fizică! De altfel mie Don Juan pe lângă egoismul evident pe care îl afișează cu mândrie, mi se pare chiar un pic fanfaron, gen personajele lui Cervantes, desigur păstrând proporțiile, pentru că morile de vânt pot reprezenta în cele din urmă cauze nobile.... „Iubita lui Don Juan, dintotdeauna” nu m-a convins deloc deocamdată cu această listă a pretinselor virtuți pe care eu le văd mai mult slăbiciuni.... | |
| = Cu privire la mituri | Corneliu Traian Atanasiu [14.Oct.05 10:54] |
| nu ne putem pronunța atît de ușor. Adevărul lor este funcțional, cine are abilitatea de a le prelua și revigora, le poate pune în funcțiune într-o variantă care merită măcar luată în considerație. Este poate doar un mit recuperat și reciclat, bun pentru a fi de servici - la purtător. (vezi și continuarea) | |