| = "cred că pământul merge atunci când dormim" | Adina Batîr [08.Oct.05 20:40] |
| Stiam ca intrand in pagina ta voi citi ceva deosebit, acest poem e incarcat cu multa viata.. cu multa reverie.. Imi place cum ai delimitat amprentele fiecarei atmosfere in strofe unde se regasesc diferite parti din noi, pe care le-ai infasurat discret in simturi si simtiri. Gasesc unduiri fine, alteori o energie si un strigat ce patrund pana dincolo de orice bariere. Remarcabil. (Cred ca ar fi mai bine fara acel "pleosc", intrucat creezi o stare profunda si inainte si dupa, iar interjectia o intrerupe). | |
| = PLEOSC | Alina Livia Lazăr [08.Oct.05 23:10] |
| Mulțumesc, Adina. Da, cu PLEOSC însă chiar asta am urmărit. O detensionare. Uneori nu îmi place să am un ton prea serios, prea grav. Vreau să sune cumva uman, cotidian, nu știu... prietenesc, | |
| = "cred că pământul merge atunci când dormim" | Ela Victoria Luca [09.Oct.05 13:00] |
| Început de poem sub streașina toamnei, parcursul prin vie, descoperirea mustindă a vieții coapte, a pământului îngreunat sub tălpile călătoare și căutătoare de rod. „noi doi vom tescui răbdarea/și vom îmbăta lumea asta mică a noastră/cu horn și podgorii”. A doua parte a poemului este ca o odă adusă pământului, întâlnesc reflectări-vers înrădăcinat în temeinicia teluricului, ca-ntr-o necesară trăire aici, unde această ființă ce ne îndură: „merge atunci când dormim.” “să presimtă iubirea să adulmece aburii luminii prinse încă în bulb și, mai ales, să nască.” “iarna pământul face dragoste cu tălpile noastre În a treia parte, omul, cel ce „cântă cu jumătate de limbă”, căci cumva inima sa este mereu sortită ieșirii din el, înspre lume, dăruire pe care o primim dinspre el, fără a ne putea dumiri cum să primim: „n-am știut ce să fac pentru că nu în fiecare zi îmi alunecă inimi pe geam. au venit vrăbiile au ciugulit-o mărunt până s-au înnegrit au uitat să zboare și s-au făcut pietre.” Simple adevăruri, printre care pășim uneori orbiți de cer: „și că ferestrele trebuie deschise larg când cântă un cerșetor lângă ele. cred că în ziua aceea Dumnezeu cânta deschiderea de pleoape” Temerile, ferestrele noastre nordice, amprentele lăsate pe aerul dintre noi, „întunericul”, tăcerile, glasul iubitei din finalul poemului: „între noi mărul ăsta viermănos și un cuțit cu care nu știu iubitule ce să tăiem mai întâi: tăcerea sau întunericul” Geneză a Cuvântului, a lumii, a iubirii, mereu existență pe marginea „tăierii” firelor ce ne îngreunează ființarea limpede în „octombrie”. Primul titlu al acestui poem a fost „amprente pe octombrie”, așa l-am întâlnit întâi. Și găsesc că acest nou titlu ales este mult mai potrivit poemului. Deși octombrie este sub semnul aerului Librei. Ar fi câteva versuri la care aș încerca să revin, însă amprenta lăsată de reflectările tale mă determină să tac, să tai întunericul și să păstrez din tine această lumină de pământ dătător de iubire. Ela | |
| = tăcere sau întuneric | Narcisa Turony [09.Oct.05 13:19] |
| O amintire, o toamnă, sau poate doar o senzație fecundă, salvatoare...nevoia de pământ viu ca și confirmare, întrepătrundere de energii și risipă, de realitate simțibilă pe care să ne putem sprijini, căci visele oricum își vor croi un cer...Într-adevăr, remarcabilă poezie și concentrare în vers, atmosferă halucinantă, când odihnitoare, când strivitoare, când bucuria simțirii, când spaimele ei...mi-a plăcut mult, eliberând și încătușând ca un adevăr mic rostit în întuneric. | |
| = unor ferestre | Alina Livia Lazăr [09.Oct.05 16:51] |
| Dana, Analiza ta mă onorează, știi doar. Da, într-adevăr, titlul inițial, chiar postat aici, a fost AMPRENTE PE OCTOMBRIE. L-am schimbat pentru că am simțit că îi dau cititorului prea multe detalii, iar eu chiar asta nu obișnuiesc să fac. :) Închisă mine e mult scrierea, iar faptul că tu i-ai deschis ferestre nu înseamnă decât că își merită și subtitlul, și o cititoare ca tine! Să vii și când scriu aiureli, nu doar să mă analizezi pozitiv. :) În plus, mă bucur că te-ai oprit la acele exprimări pe care "am mizat" cel mai mult. Mulțumesc. Narcisa, Prea frumoase cuvinte pentru o scriere atât de simplă. Acum văzui că ești din Târgu-Jiu. Să știi că, mai noi, dragostea are înălțimea unui bărbat care se plimbă pe acolo, prin orașul tău. Tot el deschide și ferestrele:) Zău. Te invidiez. E puțin offtopic declarația asta, dar nu m-am putut abține. Pe de altă parte, cred că prin acest "nevoie de pământ viu și confirmare" ai zis tot. Mulțumesc. | |
| = bine | Mușat Dana [09.Oct.05 21:50] |
| Pot sa-i spun poem tomnatic? Vie, galben, aer, rece..toate sunt imagini ale toamnei. Marul viermanos..pt mine viata cu pb ei. Frumos scris, ma iarta ca nu am un comentariu mai amplu..lipsa de timp si oboeala ce ma ameteste. Frumos. | |
| = abordări | Alina Livia Lazăr [10.Oct.05 08:53] |
| Dana, Nu știu dacă s-a dorit a fi poem tomnatic,dar e bine că a ieșit măcar atât. Interesantă abordarea ta și, mai ales că ai prezentat-o obosită fiind, nu pot decât să îți mulțumesc și să te mai aștept. prietenesc, | |
| = Frumoasa Valurire | Ovidiu Bufnila [10.Oct.05 18:33] |
| Alina e o superba VALURIRE, valuri de metafore si, mai mult, un enigmatic val care construieste profunyimea aceea a unei vecinatati stranii in care se expliciteaza adevarurile metafizice...Frumoasa si superba Valurire! | |