| = nevăzutele păduri șoptesc romane | Ela Victoria Luca [07.Oct.05 23:55] |
| După atâta sfârșire, de mare, de cer, de toamnă, adunate în panglica versurilor, ca și cum ele undeva au fără tăgadă un început dezlegat, am rămas privindu-te, căci ultima strofă mă cheamă încă, spre recitare în ton grav: "Sfarsit de mine Neinceputa inca, Fara plan de terminare O singura inscriptie pe Fruntea-mi necioplita-n piatra Eterna icoana A ingerilor-om." Irisul oare se poate sfârși neîncepând? Cred că este printre puține lucruri lăsate ființând astfel, aici, pe pământ. Frumos, Iris. Ela | |
| = părere | Liviu Nanu [08.Oct.05 00:16] |
| Da, primul vers al fiecărei strofe trebuie să facă atent cititorul, urmând ca celelalte să creeze o emoție, că doar ăsta e scopul poeziei. Însă, probabil din cauza unei exprimări mai pretențioase lucrul ăsta nu se petrece decît oarecum prin strofele 3 și 4 prin cîteva versuri inspirate "Manastiri de viata", "Scenarii gravate in penele ei". Și strofa finală suferă de aceeași boală, mă așteptam la un final mai dramatic. Se vede că este o poezie lucrată, tehnic nu prea am ce reproșa. Cu prietenie, Anton | |
| = umila.... | dorin cozan [08.Oct.05 16:31] |
| mie mi-a mult poza (desi aminteste de frescele baroce), chiar daca pare (este) un kisch. poemul cred ca ar trebuit "lucrat"; un exemplu ...umil: sfarsit de ochi in manastirea cuvintelor nevazute rotind in sus si adanc un inger de piatra pe fruntea-mi cioplita a inchinare de tata aspru si putred | |