| = răspuns | Liviu Nanu [07.Oct.05 17:02] |
| Dragul meu, Mesajul tău a ajuns la mine prin intermediul internetului care este cele mai bun pretenar. Ai dreptate, cum trece timpulă sta...zile, ore, secunde...zici tu. Eu aș completa: minute, săptămâni, luni, ani, decenii ș.a.m.d. Și eu sînt cu gîndul latine eu departe, tu și mai departe, depărtarea dintre noi e imensă și eu suspin după pielea ta și atingerea ta și mai tandră. Eu însă pot. Pot să stau așa și să mă gîndesc și la altceva, mai beau o cafea, o cola...tre ce timpul așa cum spuneam/ai în prima parte a poveștii. Întotdeauna am vrut să știi cît mă iubești, am întrebat și vântul serii, așa cum m-ai învățat, dar știi că stau la Glina, lângă stația de epurare și de obicei vântul bate dinspre. Da, da...știu și eu asta, am citit undeva, păsăril câtă cântecele, pomii înflores și pe urmă dau și rod, și stelel...ah stelel...ah cum sclipesc ele ca farurile mașinilor de pe autostrada soarelui care și el, soarele strălucește de dorul tău. Noaptea, da...sub stele iubitoare și vântul dinspre Glina străbate jucăș chipul meu, lăsându-mi în păr zeci, sute, mii de scame și alte deșeuri textile, atunci îl las să măr sărute știind că vine de la tine pe mail. Revin mai la toamnă când se mută ăștia cu Rebu. | |