| = Pietrele … doamnelor | Mihai Cucereavii [04.Oct.05 15:54] |
| Strigătură Lelița cu sâni ca piatra Are musafiri în vatră. Cea cu pietrele în sân În casă n-are stăpân! P.S. Vă doresc și în continuare să organizați mai des astfel de tabere de poezii și să veniți de acolo cu impresii, pe care le citim cu deosebită plăcere. | |
| = Raport minoritar -II- „Baltagul în agonie” | Dumitriu Florin Constantin [04.Oct.05 22:59] |
| (după “Șapte zile care au zguduit... munții (2) de Ion Diviza) SATIRÃ p.s. studiu de caz fantasmagoric Să continuăm raportul care, În stil parlamentar, Era pitit printre sertare, Atît de lapidar... Victoria-l ținea secret, Și nici acum nu-i gata, Cine-i făptașul și discret, Ne joaca încă, fata. ..... Erau mitici și mititici, Iar doamnele în ceață, Căci de la ciorba de urzici, Le tot ploua-n mustață. Cu mămăligă și mujdei, Ciurec dar și banane, Peia le scrie la toți trei, De cupă și castane. De pe la Giurgiu se aude, Că s-a răcit Rarăul, Și o să dea și pe la rude, Deci s-a pierdut cu hăul. De Beladonna nu mai știm, Căci și-a mutat fanfara, La Radu latră doar intim, Să nu audă țara. De la Felicia Baltag, Scrisoare-i, de la mare. E spre Agigea-n Babadag, Un festival, să care... Grigore este-ntr-o ureche, De frigul căpățînii, Letopiseț ce-i nepereche Punctînd, ca și bătrînii. Felicia divorțu-l coace, După străinătate, Zicea că astfel satisface, O... Agresivitate! Iar Luminița ne mai scrie, De după Stînjenel, Ce stă acum ca mărturie, La capăt de tunel. Vasile nu a zis nimic, Și nici nu ne va zice, Vorbește doar hipotermic, Dar, joacă din burice! Lizuca raporta verbal, Că table nu jucau, Ci butoiașe, textual, În ritm de folk cîntau. De la Ion avem raport, Cel mai complet pesemne, Cum nu avea nici pașaport La pietrele eterne... Aci l-am prins la croșetat Ciupelniță din... Doamne Și în raport l-am constatat, La graniță... de coarne! Maria, gata! Este gaj, I-am pus și greutăți, Avea un cap în portbagaj, Și plin de răutați! ... Recit așa, uimit raportul Victoriei... Lipan, Din megafon, aeroportul Ne-anunță de vre-un an. Cum prin bagaje se găsea, Patrocle și „Baltagul”, Victoria-și mărturisea Agonică ... gulagul! Drag FLORR! | |
| = zvonurile care au ajuns in America | dumitru cioaca-genuneanu [05.Oct.05 00:32] |
| Agonistele-au optat sa se poarte-asa de rau ca invinsi s-au inchinat toti ciobanii din Rarau | |
| = mulțumiri | Ion Diviza [05.Oct.05 08:58] |
| MIHAI Meritul de organizare a Taberei de poezie nu este al meu, ci al Mariei Prochipiuc și al lui Vasile Breabăn. Dacă dorești să petreci și tu la anul, înscrie-te de pe acum. :) Pietrele Doamnei te așteaptă cu... merele-n sân. :) DUMITRU Mare surpriză, Dumitre. Poate luăm comentariul tău poetic și îl inserăm mai sus, în textul propriu-zis? Tu ai caracterizat mult mai bine și mai complet... personajele. GENU Toți ciobanii din Rarău Ne veniră cu acuze: De ce, pentru Dumnezeu, N-am adus mai multe Muze! *** Vă mulțumesc tuturor pentru prietenie și cuvinte calde și, nu în ultimul rând, Mariei - pentru frumoasele poze realizate și încadrate de ea în această pagină. | |
| = Ion Diviza si compania de sunet | Vlad Catalin [05.Oct.05 09:15] |
| Nu stiu daca va inchipuiti cat m-au distrat pozele voastre si replicile din texte. Radeam si parca va auzeam. M-a uimit Luminita cu sandalele ei cu breteluta. Curajoasa fata :) Iar tu, Ioane, esti extraordinar! Va felicit pentru idee si pentru ce-ati reusit voi acolo in Rarau. Sunteti bestiali! sache | |
| = bravooo! | Madalina Maroga [05.Oct.05 21:17] |
| heiii!!! alooo... cam mult timp așteptai până v-ați decis să ne arătați și nouă câte ceva din peripețiile vostre. eu înțelesăi ce vrusărăți voi să faceți acolo și ce făcurăți dar nu pricepui cu cine tot vorbea Maria la telefon din vârful muntelui... poate mă lămurește și pe mine cineva. ;)vă văzui și în poze și uite că începui să plâng de necaz că nu am putut să vin și eu... am citit, am văzut po(e)zelele și... sunteți bestiali, vorba lu' Sache. data viitoare mă fac luntre-punte și viu și io, musai! cu drag, Madim | |
| = hop si eu cu multumiri si mici lamuriri | Felicia Baltag [05.Oct.05 22:30] |
| La randul meu multumesc si eu colegilor de pe RarauAgonie pentru tot ceea ce au facut ca fiecare peripetie in parte ce a avut loc sub renumitele 'poalele Doamnei' sa ia viata si in sufletele voastre, a celor care nu ati avut ocazia sa va alaturati grupului G8, asa cum gazda noastra, domnul Vasile, ne-a botezat. Felicitari domnule Dumitru F. pentru exceptionala abordare si sincer va dau un sfat: nu va puneti cu Victoria P. si 'Baltagul' in acelasi timp ca nu va puteti imagina ceea ce poate sa iasa :) Bineinteles ca ati observat faptul ca cele doua personaje mai sus mentionate se antreneaza din greu pentru concursul de lupte grego-iesene. Sache - nici nu-ti imaginezi cat de bine a jucat Luminita in piesa cu pricina, iar Diviza dupa cum stim e expert la 'incaltat femei'. Sincer, piesele tale ne-au distrat, o spun la modul cel mai serios si tu stii bine ca mie imi place cum scrii. Madalina, Madalina ce bine ti-ar fi stat la noi in grup.. referitor la Maria si obiceiul ei de a vorbi din 5 in 5 minute la telefon ce pot sa-ti spun - eram in varf de 'munte' admirand sanul Doamnei, cand Mariei ce-i veni: "hai sa-i sunam pe cei ce au ramas acasa sa ne vada atingand cerul!" bineinteles numai Mariei ii putea veni o asemenea idee si imediat dupa ce incheie fraza hop si forma numarul de telefon al lui Carmen - muza ciobanilor - si stam si stam pana ce in sfarsit ii vedem sus pe terasa facandu-ne din mana. Ne salutam fratii de peste munti.. cei de peste Prut erau cu noi. Si inca ceva - cuvintele de sub fiecare poza ii apartin tot 'capului rautatilor' si anume Mariei. | |
| = A doua zguduitoare relatare de pe Rarău să aducă și edițiile viitoare! | Ela Victoria Luca [05.Oct.05 22:43] |
| Pozne, poze și concursuri, recitări, escaladări, râsete, mese bogate, inspirație, de toate... Am parcurs epigramă de epigramă, poză de poză, întreg albumașul, petec de cer, pisc de munte și chip de om, viață cu haz, tare fain o fost la voi acolo! No, apăi tare mă bucură că a apărut și volumul II și zău că ar merita editată o cărticică de epigrame cu voi toți și bine prefațată de Maria și schițată de Felicia, și cine mai dorește. Fiindcă e drept că urmează și alt Rarău, la care va fi avalanșă (în munții de rîs) de la atâta zguduit epigramistic. Să ne vedem o dată mai cu mulți de prin tătie părțile că voi oți dat binie tonul, da bine die tăt! Și premiatul Ioan să vină și la următorul urcuș cu al său ton ghiduș, desigur și cu chitara! Drag vouă, felicitări pentru aceste relatări "zguduitoare" și vă păstrăm la colecție, aici, în locul de unde se șterg amintiri! Ela | |
| = Ion Diviza: | Valeriu Cercel [06.Oct.05 15:54] |
| E-adevarat ca a cam disparut acel entuziasm, si voiosie de pe sait. Poate din cauza ploilor ce ne fac mai pesimisti. Daca tot nu aveti ce face, v-as ruga, caci sunteti bun la versuri, sa va uitati la Atelier ca am o poezioara acolo care nu are o rima prea buna si ati putea sa o aranjati putin, sa-i faceti o cosmetica sa sune mai bine! Va multumesc si va urez tot binele, Valeriu | |
| = Aprecieri de sub poalele rarăului | Maria Prochipiuc [07.Oct.05 16:02] |
| Pe bulevardul Agonia, Unde poeții-și plimbă clona, Ar fi deplină armonia De s-ar ivi și Belladona. Sunt două luni, aproape trei, De când am „zguduit” Rarăul Și de atunci numele ei L-a înghițit bezmetic hăul.- e momentul nostalgiei, că tot ce e frumos se termină foarte repede, prologul tău din punct de vedre a ceea ce s-a întâmplat acolo pe Rarau are toate valențele poetice, dar probabil merge la un număr restrâns de cititori, doar pentru cei care au fost acolo sau au dorit sa afle: Ieșiți cu toți’, prieteni dragi, La rendez-vous pe Agonie, Prin frunze galbene de fagi Să fluierăm a poezie… Concursul sub poalele doamnelor se pare că a avut mare succes, dar la fel zic eu, doar pentru participanți cu toate că dacă desprind din context epigrama care cred eu ca e cea mai buna, o pot și analiza: Alertat de-apropierea toamnei, De-aventuri fiind mereu hapsân, M-au înnebunit Pietrele Doamnei De când i le-am bâjbâit în sân. Din această epigramă desprind, că fără toamnă pietrele doamnei nu ar mai avea nici o căutare. Am revenit cu analiză pe text aici, fiindcă acolo în vârf de munte, nu am făcut acest lucru, ci a fost cotată cea care a primit punctajul cel mai mare, adică cea care a prins la public, aici am și această posibilitate, fiecare epigramă te invită la meditație și înțelepciune, dar și la descoperirea straturilor care îi dă frumusețe. Hai că sunt epigrame de steluță! Epigramele domnului Peia – două dintre ele mi se par cele mai bune, astea le-am ales eu, dar cine știe, ne scot măcar cu un zâmbet de sub poalele doamnei, dar cum statutul epigramei nu este încă clar, ca specie a genului liric, după mine epigrama își are rolul ei, vine cu acea doză de buna dispoziție. Măcar pentru acest lucru aș încerca o analiză a versului. Desigur că exprimarea de aici are trăsături proprii autorului, diferențiate pe diverse stări: Am urcat din hău în hău Sus pe vârful blestemat, Unii spun c-ar fi Rarău Dar eu cred că-i Ararat. Urc încet, încet, încet Vârful cel cu coame goale, Dar vă spun un gând secret : Mult mai bine stam sub poale Epigrama domanei Belladona – epigrama ei are o inscripție precisă dacă îi putem spune așa, adică mai pe înțelesul meu o trimitere directă, sunt dueluri, așa le numesc epigramiștii, dueluri în forță, pline de curaj, și mai ales cu o poantă foarte reușită, dacă ar fi să aleg una din ele mi-ar fi foarte greu fiindcă pe toate le consider foarte bune (fără supărare domnii mei). Versul epigramei folosit de Bella și Dona este ca o oglindă unde își poate vedea fiecare, măcar umbra. Ceea ce exprimă autoarea aici este ingenios construit și reflectă stări de spirit ale unei realități specifice. Epigramele Belladonei sunt ca niște răvașe axate aici doar pe două direcții: Ioan Peia și Ion Diviza. Patru versuri care poat avea mii de destinatari asta descopăr eu aici și mi se pare tare frumos… Lui Ionică Peia: Cică a citit femeia Că-i trecut din pat în pat, Dar și eu pe domnul Peia Vă spun clar că l-am fumat. Lui Ion Diviza: Pe Rarău Ion lăsase Multe amăgiri amare Și coboară cum urcase Tot cu coadă-ntre picioare. Ei am ajuns și la mai tânărul nostru coleg care și-a încercat și el puterile lângă coloșii Rarăului, e la început de drum, nu știu dacă are de gând să meargă pe urmele seniorului divizat, dar știu bine că e un foarte bun informatician și cine știe poate și epigrama … Eu văd epigrama lui Grigore așa ca un fel de micro- scenariu ludic, desigur că el mai are mult de lucru, și îl cred în stare fiindcă epigrama presupune sclipire intelectuală și de asta nu duce lipsă Te-aș însteluța domnule Diviza măcar pentru o singură noapte cu lună, dar asta e, vă sunt suficiente diplomele. Voi reveni și cu alte lămuriri! | |