Comentariile membrilor:

=  Nu mă așteptam...	Alex Andrei Filip [01.Oct.05 04:40]
Nu mă așteptam, Ioana, să-l regăsesc pe Pinocchio atât de aproape de "evantaiul chinezesc" și cu atăt mai puțin să aflu că "fruntea a fost tăiată la ultimul adevăr rostit"! Felicitări! La fel de plăcut m-a surprins și mărturia de dragoste: "suntem într-un poem"; ce altceva este dragostea decât un poem profund și încântător? Să nu mă lungesc o să-mi șterg și ei fruntea de umezeală, să poată fi sărutată de adevăr! Mulțam că exiști!
=  ioana cea voinica si merele de aur	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
- miezul imi scapa... - normal - de ce normal? - pentru ca eu am numai coji de oferit Si zilele se repeta, dar imi amintesc, nu vezi ca este alt poem, alt rasarit, alt apus netezindu-mi fruntea crestand-o si totusi as vrea sa musc din miez, eventaiul imi taie nasul, perdele de sange, imi lungesc ochii, pe varful limbii o picatura de sange esti atat de sarata, imi arde sufletul, este atat de cald, ma scurg raman oasele printre care bate vantul dorintei...atat de fierbinte..praf si pulbere imprastiat de acelasi evantai dresand anotimpuri.
=  .	Costin Tănăsescu [01.Oct.05 10:53]
nu sunt femeie. dar spun din nou: scrii bine. sunt impresionat de fiecare text pe care-l scrii. am trecut. pe curand,
=  placerea e de partea mea!	dorin cozan [01.Oct.05 14:35]
Nu sunt femeie, dar iti spun, cu regret, nu scrii prea bine, desi ai unele ...sclipiri. Scurteaza poezia! Mi-a placut numai titlul si ultimul vers.
=  cearta cu lumea	ioana barac grigore [01.Oct.05 18:53]
- cand te apropii desfasori orizontul de asteptare zero - intoarcerea este intampinata mereu de jumatate de plecare - nu raspund pentru nimic raspund pentru totul soptesc despre comoditatea imprejurimilor; nici un efort nu este prea mare pentru a ramane pe loc - l-a prezentat pe tava de arama; era argint curat; evidenta era deosebirea; modestia vanitatii - cat de inert trebuie sa fii ca sa poti stramuta o poezie numai in alta poezie - si pe el il doare aerul; are pra multa carne? pielea atat
+ se intampla ca tremura aerul in jur, si aerul e rosu	Dana Stefan [01.Oct.05 23:07]
rosu- culoarea celor sapte seminte ale ingemanarii, fruct care poarta in miezuri embrionul, principiul primordial al existentei. rosu- pasta din care se reorganizeaza visul, culoarea facutului de dragoste, pasarea care urca la ceruri sangele si sucul fertilizator iesit din zemuri de iubit, coborat apoi iar pe pamant, sub forma de ploaie. culoare a unui ritual care permite cuplului sa se manjeasca de ea, inainte de a se impreuna cu trupul si cu gandul. evantaiul rosu- il tine aerul suspendat, nu il misca nu il clinti, aerul se va supara pe tine.. Linea
=  incendii sub evantai	ioana barac grigore [01.Oct.05 23:44]
ar trebui sa racoreasca, dar atata jarul pana il transforma in incendii... Multumesc, Linea! Alex, Ionut, Costin, Dorin va multumesc!
=  continua dresura cuvintelor	constantinescu constantin [02.Oct.05 09:35]
"dresura" se sufoca de prea multe cuvinte care nu trec prin filtrul fin al poeziei ce nu se confunda cu povestire presarata cu mici dialoguri despre a fi sau a nu fi intr-un poem; continua dresura cuvintelor; succes!
=  părerea mea	Liviu Nanu [02.Oct.05 10:16]
Uite aici: "semne negre verticale..." Nu poți inversa? "semne verticale negre"? Florile de cactus știm cu toții că înfloresc rar, cred că aici trebuia doar sugerat. Sau chiar dacă cineva nu știe n-ar trebui să citească versul ca pe o informație. Cam atît.
=  Constantin, Liviu	ioana barac grigore [02.Oct.05 16:35]
este un colage care suporta destule amputari, transformari de forma si, mai ales, de fond. voi reveni, cu siguranta, asupra lui.
=  vad rosu/vad semne:)	Sandra Hanna Segal [25.Oct.05 05:05]
=  congelare	ioana barac grigore [25.Oct.05 13:22]
la naiba...! si credeam ca l-am pierdut irevocabil... mi-l inapoiezi sau il opresti tu? :)