| + intr-un sfesnic de albastru inchis.. | Dana Stefan [07.Oct.05 20:33] |
| armonia ce se produce intre noi si Dumnezeu, exista. exista de vreme ce am capatat insusirea de a combina sunetele cu inaltimile lor, cu intensitatile lor, cu pauzele dintre ele. comunicam cu Dumnezeu, deci suntem. suntem deci, pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat simplu, cu un rezonator cosmic, sensibil la armonia pura. ca apoi, culorile vin de pe alta lume, si omul va sti sa depaseasca pana si atributele lor, inventand prin ele stari-armonii, este dovada ca Dumnezeu l-a ales pe om mediator intre divinitate si lume, prin libertatea absoluta pe care i-a daruit-o. creatia. contemplarea vine apoi in prelungirea actului, gandul, ce nu e altceva decat pact cu Marele Unu. poemul tau in proza, despre asta imi povesteste mie. mie mi-au ramas insa pe degete, si game infinite de albastruri... Linea | |
| = Dana :) | Florin Andor [12.Oct.05 10:39] |
| ... armonia aceea există de vreme ce e căutată printre "umbrele străpunse de soare ale castanilor bătrâni, zborul trist al fluturilor târzii și întunecați ai toamnei pe lângă zidurile orașului, sunetul fântânii de la răscuce..." ... și ar mai trebui spuse multe, dar, toate la vremea lor ... mulțumesc frumos de trecere și aplecare printre nuanțe, la bună citire / veghere :) | |