| = orașul de coșmar | Elia Ghinescu [26.Sep.05 23:33] |
| Ok, am zis că dacă tot am citit aproape tot merită să-ți spun părerea mea. Interesant cum treci dintr-un vis în altul, dintr-un coșmar în altul. Căci acestea nu sunt vise de visat noaptea cu capul pe pernă, e clar. Era să mă pierzi încă de la început ca cititor cînd ai formulat "De-o parte și de alta a ei stăteau....doi tipi, ale căror nume nu le putem cunoaște". Această formulare (nu le putem cunoaște) care mă "obligă" să intru în povestea ta era să mă facă să dau pagina. Folosești prea des "tipa" în text. Poate sunt eu de modă mai veche și aleg să citesc altfel textele. Era să mă mai pierzi încă o dată în librărie, cînd îmi prezinți un personaj cu seringa în venă. Probabil tot de coșmar și acesta. Îți spun sincer că m-am oprit pe la cap. 12. Și ca să-ți spun și ce mi-a plăcut. Teama din avion, descrierea sunetelor și stărilor mi s-a părut veridică și provocatoare de emoții. Parcurgînd am rezonat și cu episodul din metrou, dialogurile de acolo, ieșirile din vis și lipirea personajului de poveste. „Când mintea mea doarme, îmi visez nebunia și nebunia mă visează pe mine” - uite asta mi-a plăcut; și ideea biletului compostat deja. Ideea în sine mi se pare cel puțin interesantă, dar expunerea prea lungă. Nu o să fie foarte mulți care o să aibă răbdare să citească textul postat de tine în mărimea asta direct pe monitor. Obosește ecranul de sticlă. Sunt convinsă că pe hîrtie altfel ar "prinde" ideea. Mult succes. Te mai citesc. | |